O sută de ani mai târziu…

Și e mai bine mai târziu, decat niciodată, așa spun vorbele duhurilor, cei care au prea multă înțelepciune de nu mai știu ce sa facă cu ea. Dacă ar fi fost să fii numărat secundele, minutele, orele, zilele și săptămânile, așteptarea mea ar fi fost insuportabilă de-a dreptul, dar ”târziul” ăsta s-a dovedit a fi unul mai bun decât un “acum” anost și simplu, negândit, necizelat, nelucrat cum s-ar spune. Un duh din-ăla mi-a spus că n-are rost să grăbesc lucrurile, dar probabil că era un duh bătrân din cale-afară și fără niciun pic de înțelepciune, astfel n-am bănuit c-așteptarea asta va dura chiar ani de zile.