Am avut norocul să întâlnesc în viaţa mea oameni cu totul şi cu totul speciali a căror amintire îmi luminează în continuare gândurile şi mă ajută chiar şi în clipele de acum, mai puţin plăcute.Ce nu aş da să îi mai am şi acum aproape, să le ascult poveţele, sugestiile sau doar o parte din gânduri..... măcar pe unul/unii dintre ei...Unii nu mai sunt printre noi iar ceilalţi sunt departe de mine ca şi locaţie.Enumerarea mea începe bineînţeles cu TATA,Mihai Băbuşanu, un tată şi un bărbat cu totul şi cu totul excepţional, cel mai bun tată pe care şi l-ar putea dori cineva, şi nu sunt deloc vorbe obişnuite aruncate la întămplare, în vânt!!! Şi care tată, niciodată nu mi-a aplicat nici o corecţie de nici un fel... Evident că MAMA, pe numele ei Ana, nu avea cum...