Cuvintele sunt de prisos aiciCăci topica cea mult răstălmăcită, Cum numai Shakespeare poate tălmăci,Acestui film nu-i face bineDe fapt nu filmului,Ci privitorului îndelung îndobitocit,  Hrănit cu dumicați răsmescați, tocițiLipsiți de-a graiului savoare.Slova putea la fel de bine să lipsească,Iar filmul mut de ar fi fostNu m-ar fi deranjat defel. Figurile actorilor sunt cum nu se poate mai bogateSuficiente scopului și poeziei și simțirii, Dar care poezie palidă păleșteÎn fața astei năluci supărător de-aceeași:  Textul și iarăși textul înainte de toate.Pe vremea când alde ShakespeareSau ale sale slobode sosiiPenița și-o-nmuiau în sânge de nobilă viță, În slujba actoruluiSlova era ticluită,Așa încât de pe îndepărtata scenăSă-și poată face auzităDrama și bucuria și dorința.Însă mai azi aceste reguli cad secerateSub apriga secure a vrednicului cinema,Care nu are trebuință de-atâta redundantăRostire a simțirii.  Fassben