Căci topica cea mult răstălmăcită,
Cum numai Shakespeare poate tălmăci,
Acestui film nu-i face bine
De fapt nu filmului,
Ci privitorului îndelung îndobitocit,
Hrănit cu dumicați răsmescați, tociți
Lipsiți de-a graiului savoare.
Slova putea la fel de bine să lipsească,
Iar filmul mut de ar fi fost
Nu m-ar fi deranjat defel.
Figurile actorilor sunt cum nu se poate mai bogate
Suficiente scopului și poeziei și simțirii,
Dar care poezie palidă pălește
În fața astei năluci supărător de-aceeași:
Textul și iarăși textul înainte de toate.
Pe vremea când alde Shakespeare
Sau ale sale slobode sosii
Penița și-o-nmuiau în sânge de nobilă viță,
În slujba actorului
Slova era ticluită,
Așa încât de pe îndepărtata scenă
Să-și poată face auzită
Drama și bucuria și dorința.
Însă mai azi aceste reguli cad secerate
Sub apriga secure a vrednicului cinema,
Care nu are trebuință de-atâta redundantă
Rostire a simțirii.
Fassbender și domnița Marion
Sunt vrednici până peste poate
De aste roluri însemnate.
Iar ale lor trăiri tulburătoare
Și tumultuos de schimbătoare
Dau filmului veridică valoare.
Dar parcă-n van sunt toate acestea
Căci un plictis triumfător
Se-așterne peste buimacul spectactor.
În negura cea roșiatică
De-avalma se va pierde
Și în hățișuri mai degrabă dostoievskiene
Decât curat shakespeariene,
Amarul și cola-nectarul își vor îneca.
It will have blood, they say; blood will have blood
Will sound like bla bla bla bla in his thick ears.
Macbeth, din 16 octombrie în cinematografe.
