Cu trecerea anilor, m-am eliberat de ceea ce mă încurca pe vremuri în viață. Și m-am încărcat cu bune și cu rele: experiențe, amintiri, cunoștințe, echilibru, mici plăceri și mari înțelegeri.

Viața este mereu o balanță – are nevoie de echilibru pentru a continua. Ceea ce este prea mult la un moment dat este compensat prin prea puțin în altă parte sau în altă perioadă. Viața este completă – dar nu punctual, ci în întregul ei. Și nu știu dacă totul vine de la sine – eu am învățat mereu prin încercări, eșecuri, lecții date și primite, durere și reveniri.

Totul e să-ți placă viața – așa cum ți-o faci, nu prin comparație cu a altora sau cu idealul de viață.

Vă place viața, aici, acum, în actualul stadiu la care vă aflați?