Organ

In subsolul unei case vechi, stau si ascult jazz. Un bar dichisit si plin de personalitate, scrijaluit pe pereti cu femei goale fara a le prezenta pronografic, barbati fara gura acoperindu-se cu maini inexplicabil de lungi, toti luptandu-se cu figuri abstracte. Becurile, 5 la numar, adunate sub forma de ciorchine de strugure aveau culoare rosie pala. Scaunul ma tinea in poala, cu spatar lung si drept, cald de la catifeaua rosie.

Cine s-ar fi gandit ca o sa ajung vreodata sa stau in fata unui scotch si cu sentimentele dansand in mine pe ritm de jazz, pe ritm de saxofon alternand cu o trompeta masata bine de un tanar abia iesit de la Conservator? Probabil ca e virgin. Nu asta conteaza.

Conteaza ca eu acum sunt in pragul unei noi linii melodice. Ritmul se schimba. Basul imi canta dezamagirile, trompeta zambetele fara motiv din timpul orelor de chimie, plimbarilor aiurea dintr-un loc in altul, din timpul datilor cand eu r...