—-Am tinut cu tot dinadinsul sa revin intr-un loc unde in vara anului 2020 am ajuns intamplator si pentru foarte putin timp. Este vorba despre un loc pitoresc, nu departe de Sighisoara, unde acum cca 15 ani o familie de nemti a decis sa-si stabileasca noul camin, intr-un sat numit Cund. In timp casa lor a devenit si casa altora si astfel s-a nascut Valea Verde Resort, iar “mana” proprietarilor o regasim aproape oriunde, de la designul camerelor, decoratiunile meselor, muzica atent aleasa (incluzand mici concerte), meniul impecabil si nu in ultimul rand lista impresionanta de etichete de vinuri atat din RO cat si de pe intreg mapamondul.
—-La inceputul acestul an am ajuns din nou in acest loc binecuvantat de un un pitoresc aparte cu case colorate, unde traditiile romanesti, maghiare si nemtesti se imbina frumos construind un ambient deosebit. Fiind un pasionat de vinuri si de asocieri culinare, am vazut dupa o documentare mai atenta ca gazda locului exceleaza la acest capitol oferind o experienta unica, acesta fiind de altfel si unul din motivele principale pentru care am vrut sa revin aici.
—-Astfel, mi-am fixat intr-una din seri un “appointment” cu gazda, cu care am parcurs un meniu de 5 feluri pregatit special de el, folosind ingrediente exclusiv locale si de asemnea recomandarile lui pentru fiecare fel in parte.
—-Am “deschis” cu “Crostini cu crema de ceapa”- un aperitiv simplu dar inventiv pregatit dintr-o felie de paine (chifla) de casa, careia ii duc dorul si acum, asezonata cu ulei, usturoi si ceapa usor caramelizata avand ca topping o felie de salam local si peste care s-au presarat ierburi aromatice. Combinatia de dulce, caramel sarat si aromele ierburilor aromatice s-au completat foarte frumos cu notele intense de fruct matur (mar, piersica), cele autolitice si cu aciditatea vinului spumant servit, iar textura toping-ului a facut casa buna cu perlajul fin si corpul vinului. Probabil ati ghicit, a fost Blanc de Blanc Brut – Carassia de la Crama Carastelec, Romania
—-Am continuat cu “Coltunasi cu salata de morcovi”. Textura fina a coltunasilor, sosul usor dulce de la morcov, aromele discrete de la germenii de legume au facut ca in acest fel gustos si delicios sa regasim si note dulci si sarate si umami care au fost in deplin consens cu notele citrice, minerale si cele specifice de kerosen, sustinute de o aciditate pe masura ale Riesling-uuil, Tesch 2016, St. Remigiusberg, Trocken, Nahe, Germania
—-A urmat o “Supa crema de naut cu spanac”, o speciliatate care abunda in fibre si proteine. De data aceasta asocierea cu vinul s-a facut pe principiul contrastului. Aromele de pamant si nuante de nuca ale acestei crème consistente s-au contrastat atractiv cu arome de zmeura, capsuni, grapefruit rosu, iar aciditatea vibranta a vinului a avut ca rezultat curatarea si degresarea palatului. Interesant mod de “pairing”. Vinul ales a fost un rose de la Knipser, Clairette 2018, Pfalz, Germania.
—-La felul principal s-a servit “Bourguignon de caprioara cu piure de cartofi”. Laborios pregatit, acest preparat a pus perfect in valoare dulceata carnii de caprioara si gustul ei acrisor – astringent. Mai mult ca sigur, carnea a fost in prealabil marinata in sosuri si ierburi (condimente) doar de gazde stiute. Bucatele fragede de carne cu textura matasoasa au fost servite intr-un sos fin de culoare rosu ruginiu (probabil de la vinul folosit la preparare) si o garnitura inspirat aleasa de piure de cartofi, o reala delicatesa pentru zilele reci. La acest fel rafinat s-a servit si un vin pe masura: Principesa Margareta & Principele Radu, editie aniversara 20 ani, Cabernet Sauvignon 1996, Domeniile Tohani Romania, cu toate ca traditia ar fi recomandat mai degraba un vin din Burgundia de unde de altfel acest delicios preparat isi are originea. Jonas nu a dat gres, a ales un vin din Romania avand la baza principiul ca aromele sa se completeze reciproc. Notele fine de cirese negre, prune, condimente dulci, ciuperci, pamant de padure din vin se completeaza cu condimentele din sos, reamintind totodata si de habitatul de unde provine caprioara, gustul astringent usor acrisor al carnii potrivindu-se perfect cu taninurile fine si matoasoase ale vinului, iar aciditatea vinului a potentand si mai bine aromele.
—-La desert am savurat un “Tort de ciocolata”. Nu a fost un tort banal, ci un fel de “brownie” cu texturi diferite ce variau de la usor crocanta la cea de “melted” lava si care “respira” ciocolata prin toti porii. Acest desert a avut ca vin partener: Naude, Natural sweet, Mourvedre, Western Cape, Africa de Sud, un vin tip “passito” obtinut din struguri culesi tarziu si asamblati inteligent, rezultatul fiind un vin luxuriant, opulent, stil Amarone, dulce atat cat trebuie, seducator si corpolent. “Match”-uirea a fost impecabila, taninurile din vin nu s-au suprapus peste cei din ciocolata, dulceata si aciditatea vinului au contrabalansat senzatia de amar din gust data de ciocolata neagra. Pe scurt; “agonie si extaz”.
—-Si cum atmosfera era foarte placuta si relaxata, nimeni nu avea chef de plecare, iar vinurile pe terminate, gazdele noastre au decis sa ne ofere un “bis”. Am mai primit astfel un desert pe baza de branza “Brie” asezata pe painea (chifla) casei “stropita” cu un sos caramelizat in care am regasit arome dulci de ceapa. Si cum Brie-ul e o branza cu textura cremoasa si coaja, opulenta si complexa “overall”, vinul potrivit ar fi unul matur, cu o structura tanica si corpolenta medie sustinut de o aciditate pe masura, si a fost…..: Peter Franus, Merlot 2013, Napa Valley, S.U.A.
—-Curatarea papilelor dupa acest festin am facut-o cu Marc Hebrart, Champagne, Mareuil-Sur-Ay, Rose, Brut.
—-Este stiut faptul ca asocierea cu succes a vinului cu preparatele culinare sporeste experienta in sine – potenteaza arome, texturi, face ca felurile de mancare sa fie mai aventuroase. Asa cum ma asteptam, cei de la Valea Verde stapanesc bine aceasta arta si credeti-ma ca nu sunt la prima experienta de acest gen.
—-De aceea cred ca acest loc trebuie sa devina un ‘must visit” si va recomand sa mergeti si sa incercati un wine – pairing menu.