mi-am schimbat privirea când amcăzut în iarbăcăpruiul a devenit mai roșiaticpupilele s-au micșoratcapul mi-a alunecat pe brațul tăustâng Aproape că-ți auzeam bătăile inimii –ce bine era atuncimă scăldam în băi de fluturiîn cele patru camere ale ei culegeam mușețel cu vârful degetelorapoi îmi mai puneai câte o păpădie la urecheși râdeam amândoi de numele eilasă că există și mai rău de atâtși până la urmă e galbenă, solarăce contează cum îi spun oamenii? ne lipeam palmele unele de alteleca să ni se împreuneze drumurile din eleși ziceam să rămânem așa la nesfârșitpăi și cum mai putem mângâia pisicilesau face dragostesau căra bagaje de la o casă la altacu o cameră sau douăoricum, ne aveam inimile cupatru camere ori doi matematica iubirii în viață tre’ să ai un dram de norocîn orice zicea bunicade fapt nu știu ce ziceacă nu am întâlnit-o niciodatădeși a trăit peste 90 de anidar știu eu că tre’ să ai undram de noroc în viațăîn dragoste mai ales că poți să vrei tu sau el sau easau amândoi și toată lumeadacă nu e să fie, nu e dar aici a fost să fie cum trebuieși cum visau ei doi când încănu știau cum e să te îndrăgosteșticu adevărat chipuri îmbujorate, corcoduși înflorițiiarbă crudă și zambile dez-albina-tesau cum s-o numi zumzăitul ălade albine și gâze roind în jurul floriloralbe, roz și mov, răsărite din bulbiidin grădina caseidar asta e deja altă poveste tot în povestea loranii aveau patru lunisăptămânile, patru zileși pământul exista dedoar 4 milioane de aniși 4 ar fi fost cifra lor norocoasăca la trifoiul cu patru foide nu era cifra 2 de la ei doidar și 4 înseamnă de două ori 2asta înseamnă? cine zice? oricum, cred că te-am pierdut pe drumdragă cititoruledar cine te pune să tragi cu ochiulla gândurile mele neexersatescrise la prima mânăeu am speranța totușică nu dau lumiiversuri de mâna a doua am scris doar ce mi-a venitprivind o tufă de trifoiși plecând de lângă ea cugândul că n-am găsit nici măcarun trifoi cu patru frunzen-am avut norocul începătoruluin-am scris niciodată o poeziepe patru foi 3 aprilie 2025