Traiam o iubire platonica, care crestea tot mai mult in fiecare zi. Cultura lui straina, era ceva exotic pentru mine, si ma atragea ca un magnet. Faptul ca era atat de diferit, ma facea sa ma simt mult mai bine cand observam ca avem foarte multe in comun, in ciuda acestei diferente. Nu era ceva rational si eram constienta ca imaginatia mea contribuia cel mai mult la intensificarea atractiei pe care o simteam. Aveam amandoi o imaginatie foarte bogata si era pentru prima data cand am cunoscut un barbat asemanator mie din acest punct de vedere.Ne visam aproape zilnic si ne impartaseam visele entuziasmati, apoi le interpretam. Fiecare dadea interpretarea pe care o dorea sau de care ii era cel mai frica. Imi imaginam seara ca ma sarutam cu el, dar pentru ca buzele noastre nu s-au mai atins de mult timp, imi era tot mai greu sa simulez acel sarut in mintea mea. Si in acel moment, cred ca ne apropiam sufleteste unul de celalalt, deoarece povesteam vrute si nevrute. Nu cred ca am mai vorbit cu cineva atat de mult. Ma placea pentru ca eram diferita, iar eu il placeam pentru ca era diferit.
Imi placea, dar in acelasi timp nu voiam ca aceasta poveste sa avanseze prea mult. Nu-mi doream o relatie cu el, si era pentru prima data cand eram innebunita dupa cineva, dar nu doream nimic mai mult. Intuiam ca era un barbat gelos si desi ma feream de genul acesta de barbati, acum nu ma afecta prea mult, pentru ca nu doream sa avem ceva mai mult. Imi doream o iubire platonica, fara obligatii, fara angajamente, fara asteptari.