După masă a sunat-o pe Elena acasă și i-a zis să vină amîndoi la ei.

-S-a întîmplat ceva cu Mirela?

-Haideți, lasă poveștile, că vorbim aici.

Ingrijorați s-au dus acolo și după ce au aflat că Mirela a primit un calmant și doarme au aflat veștile.

-Vine Mirela acasă roșie, fericită, dar… cînd zîmbea ca soarele, cînd se apuca de plîns de ziceai că s-a prăbușit lumea.

Ne-am dus la ea în cameră și cînd plîngînd, cînd zîmbind frumos s-a apucat să ne povestească. De fapt, nici nu l-a remarcat pe Nelu.Vorbea doar cu mine.

-Mami, dimineață, la școală, Săndel mi-a spus că mă iubește și m-a sărutat.Apoi l-am sărutat și eu și am chiulit, am șters-o împreună de la școală. Dar mie mi-a cam fost frică să nu fim văzuți pe stradă la ora aia și Săndel a zis să mergem la el, că părinții lui sînt la muncă. Ascultăm muzică, bem cafea sau ce vreau eu, așa că am luat troleul și am mers acolo.

Ajunși la el, a pus o bandă pe mag și a pus muzică , a făcut cafele, m-a întrebat dacă vreau cremă de zahăr ars și după aia, mi-a zis iar că mă iubește și m-a sărutat pe ochi, pe față, urechile, gîtul și pe piept pînă la primul nasture, apoi a revenit la gură și ne-am prăbușit în univers. Mă ținea în brațe și mă mîngîia pe păr și pe față și voiam să rămînem așa la infinit.

Eram așa de fericită și privindu-l în ochi, mi-am desfăcut nasturii de la bluză. N-aveam tricoul pe mine. S-a aplecat ușor, a dat bluza la o parte și..

-Doamne, tu Mirela, să ții tu asemenea minunății ascunse.

Cînd mi-a atins sînii , am crezut că zbor . Mi i-a prins ușor cu palmele și cînd i-a sărutat…am crezut că-mi zboară inima din piept.

Așa mi-a fost de drag. Vorbea cu ei- aveți răbdare, că voi sînteți doi, iar eu numai unul. Dar mă voi strădui.

Si-atunci- parcă nu eram eu, dar îmi plăcea- i-am desfăcut nasturii de la cămașă și i-am dat-o jos.M-a cuprins în brațe și ne-am lipit unul de celălalt, îmi mîngîia cu mîinile tremurînde spatele, pămîntul se învîrtea cu noi cu viteză amețitoare, m-a sărutat ușor și atunci mi-am dat toate jos.

A încremenit și murmura- Dumnezeule, oare merit eu atîta frumusețe?

Si-a dat și el pantalonii jos, m-a îmbrățișat, mă mîngîia și cînd a ajuns cu mîinile incet, încet pe fund m-au lăsat picioarele.

Imediat m-a luat în brațe, m-a pus pe pat și m-a învelit cu cearceaful, a fugit și a adus apă, mi-a masat încheieturile și repeta

– Liniștește-te, copil frumos, minunăția vieții mele. M-a mîngîiat, m-a pupat și cînd i s-a părut că m-am liniștit a zis că ne îmbrăcăm și stăm cuminți. Dar nu l-am lăsat.Nu mi-e rău- i-am spus, de bine, de plăcut m-au lăsat picioarele și l-am tras lîngă mine, l-am îmbrățișat, iar el a început să mă mîngîie peste tot și cînd a ajuns acolo jos și m-a mîngîiat am luat-o razna. L-am pupat, l-am sărutat, l-am îmbrățișat și l-am tras mai aproape și deasupra mea.M-a mîngîiat în continuare și cînd m-am liniștit mi-a ridicat ușor picioarele de la genunchi și cînd m-a atins acolo, mă aud că spun

-Te rog, nu acum,lasă-mă pînă după 18 ani, să nu dau socoteală la nimeni.Nu-mi venea să cred ce am spus. Speram să nu fi auzit,doream să continuie, dar a mai stat un pic și tremurînd s-a retras. Tot a transpirat, și-a luat chiloții pe el și s-a întins lîngă mine tremurînd, dar a continuat să mă mîngîie și să mă pupe. Am început să plîng de ciudă că am spus așa ceva. Eu îl doream total, ca pe aer și i-am cerut iertare de o mie de ori. M-a sărutat și a spus că important este să fiu fericită și dacă așa sînt fericită, așa va fi. După 18 ani sau la 50 sau niciodată.Te iubesc și să știi că ești singura fericire din viața mea, singura mea rațiune de a trăi.M-a sărutat din cap pînă în picioare .

Ne-am dus la baie, să ne spălăm, că eram transpirați amîndoi. A pus apă caldă, s-a dezbrăcat și el și a început să mă spele.Mă spăla ușor, mai mult mîngîieri și era atît de bine.

După ce ne-am spălat, m-a înfășurat într-un prosop mare de baie și m-a sters și pupat pe tot corpul și mi-am dorit să fie așa toată viața. In troleu mă ținea strîns în brațe și tremura.M-a condus pînă la scară m-a sărutat, s-a asigurat că ajung sus și s-a dus și el acasă.

Maamii, da dacă nu mă mai vrea după ce i-am făcut? Il iubesc, îl iubesc, da dacă nu mai vine?

Și plîngea în hohote, frămîntîndu-și mîinile. Am liniștit-o un pic, i-am dat un calmant și după ce a adormit, am verificat, să știm cum punem problema în continuare. Nu-i nici un bai dacă s-a întîmplat, dar trebuie să o pregătesc.

Cînd i-am spus la Nelu că-i virgină a amuțit. Atîta a zis, vai de ouțele lui.

Voi vă dați seama ce a făcut copilul ăsta? A încălcat toale legile firii, logicii, rațiunii, instinctul. Eu n-aș fi putut face asta și nici nu cred că vreun bărbat o poate face. E clar că copilul ăsta o iubește pînă la capătul universului și o respectă tot atît. Si sînt convins că mîine dimineață va fi aici cu o floare în mînă.

Au auzit-o plîngînd și s-au dus toți acolo.

Mămico Mia, mămico Elena, tăticilor mei dragi, ce mă fac dacă nu mă mai vrea? Eu sînt de vină. Alți băieți m-am mai prins de sîni, de fund, uneori dureros.El niciodată n-a făcut asta ,iar cînd mi-a mîngîiat usor mîna am simțit că urc la cer. Eu sînt de vină, el a vrut să ne îmbrăcăm și să fim cuminți, eu m-am dezbrăcat, eu l-am dezbrăcat și pe el, eu l-am tras spre mine și apoi… Dacă nu mă mai vrea? și plîngea în hohote.

Nelu a luat-o în brațe și i-a zis

– Fetița mea frumoasă , să știi că băiatul ăsta te iubește mai mult decît pot iubi toți cei patru miliarde de bărbați de pe planetă și te respectă tot atît. Eu n-aș fi putut să fac ce a făcut el. A călcat în picioare legile firii, logica, rațiunea, propriul lui instinct, ca să-ți facă pe plac.Te iubește mai mult decît pe sine.

Deci, dacă vrei, eu tatăl tău îți spun, fă-o! Fă-o liniștită, că nu trebuie să dai socoteală nimănui . Atîta că trebuie să preiei inițiativa. El nu se va atinge de tine, din punctul ăsta de vedere, așa că ia bastonul în mînă și dirijează circulația!

-Taatii…

-Fii liniștită că mîine dimineață îl vei găsi la scară cu o floare în mînă.

-Stiați? Ooo, cît vă iubesc părinții mei dragi, pe toți patru! Pe dumneavoastră vă iubesc cu sufletul, pe el îl iubesc cu sufletul, cu inima, cu mintea, cu corpul acum că l-am simțit atît de cald și de bun, îl iubesc cu totul!

Au culcat-o și ajunși în bucătărie Elena a luat-o în brațe pe Mia și plîngînd i-a spus că e prima dată în viața ei, cînd un copil îi spune MĂMICO. E drept că de cînd s-a născut minunăția asta de fetiță a fost și copilul nostru, dar acum, la așa mare durere a ei mi-a spus MĂMICO și mă simt.Nu știu cum mă simt.Mi se împleticesc picioarele de fericire. Mulțumesc pentru copilul nostru frumos.

-Nelu, de ce ai încurajat copilul? Dacă nu vine băiatul?

-Unu- Vine! Și doi- e fericită pînă la cer, dar și speriată pînă tot acolo. E cam greu să le echilibrezi pe astea două și ar fi plîns și s-ar fi frămîntat toată noaptea. Cred că i-a ajuns pentru un an tot ce i s-a întîmplat azi. Dimineață vedem noi. Da oricum eu sînt ferm convins că vine și o să coborîm la tanti și iau și camera de filmat. Ce explozie de fericire va fi cînd se întîlnesc, trebuie păstrată toată viața.

-E clar că băiatul nu are experiență, că dacă ar fi avut n-ar fi stat pe gînduri și la anul , pe vremea asta, am fi avut o nepoțică frumoasă și deșteaptă.

-La cum zice fata, e clar.Că și eu, cînd am văzut-o pe Mia , prima dată dezbrăcată, am rămas mut, tremuram și n-aveam sonor. Dădeam din gură ca peștele, că n-aveam aer.

-Na acum pot să vă spun, ca să știți cine-i băiatul ăsta. La ultima ședință cu părinții, m-a chemat dl. Bota și am vorbit cu mama lui.

-Copilul meu a suferit foarte mult toată viata. Si pentru el și pentru mine și pentru surorile lui . Ajută pe toată lumea, îi face pe alții să zîmbească, dar el e trist și singur.Deși are mulți amici, că a făcut compuneri, poezii sau scrisori de dragoste pentru alții, e un copil singur și trist.

L-am întrebat ce găsește pe munte. A spus că acolo sînt mii de flori, care toate îi zîmbesc, copacii și pădurea îl ocrotesc, nu-și bate nimeni joc de el că e înalt și slab că stau hainele pe el ca aruncate pe un gard și nu-i un tată care-l bate din orice motiv sau fără, măcar o dată pe săptămînă.

Cînd l-am întrebat de fetița aceea minunată căreia îi duce flori s-a luminat la față și a zis că…nu știe, probabil asta înseamnă fericirea, că el n-a fost niciodată fericit. Cînd e în preajma ei, cînd îi admiră ochii, parcă nu-i pe pămînt. Mami, cînd zîmbește înfloresc toate florile în jurul ei, ochii-i sînt ca cerul senin primăvara, ca seninul de după ploaie, ca cerul oglindit în mare.

L-am întrebat, te gîndești la ea ca un bărbat, că asta ești de acum. Nu, mami, că habar nu am ce înseamnă asta. N-am făcut niciodată așa ceva. N-am pe cine să întreb că cu tata nu pot discuta așa ceva, de fapt nu pot discuta nimic de parcă n-aș avea tată. Nu există carte tehnică, nici manual de procedură și în toate cărțile pe care le-am citit nu am găsit o explicație cum să iubești, care sînt manifestările fericirii sau cum sa faci…, mă rog, ce ai zis dumneata.

I-am spus să fie liniștit că toți băieții se descurcă. E în instinct și cînd trebuie, știe ce și cum să facă.

Nu asta mă interesează. Vreau doar să fie fericită. Aș fi bucuros dacă și ea s-ar bucura cînd mă vede, dacă s-ar gîndi cu drag la mine.Dacă nu-i place de mine sau nu mă vrea, nu-i bai.Dacă aflu sau știu că e fericită, pentru mine e suficient. Si dacă aș putea să-i sărut mîinile catifelate și calde, ochii și să-i ating buzele. Îmi ajunge doar să-i ating buzele și zbor la cer.

Dacă asta-i fericirea, sînt fericit. Da mami, o iubesc. Dar mi-e frică să nu o rănesc cu vreun gest sau cuvînt, mi-e frică să nu o atingă ghinionul meu, că știi că parcă eu nu sînt compatibil cu viața. Nimic din ce mi-a plăcut nu s-a realizat. Nici pianul, nici scoala și liceul de muzică, și aici am dat admiterea de două ori.

E prima dată în viața mea cînd sînt fericit , o iubesc, dar mi-e așa de frică..

Copilului meu trist, care pentru prima dată în viața lui este fericit și iubește, îi este frică să-și trăiască fericirea.

Mulțumesc dl director și doamnă că m-ați ascultat! Si a plecat în lacrimi.

-V-ați lămurit ? E cît se poate de clar că pentru băiatul ăsta nu există nimic în afară de Mirela.

Abia aștept să ne întîlnim mîine după masă să povestim.