Amintiri din vremuri de demult, care par de neconceput în prezent!

În 1985 am terminat facultatea și am plecat (nevoită de împrejurări) de acasă pentru stagiul obligatoriu de 3 ani.

Pentru mine stagiul a fost ca o deportare. Deși am avut posibilitatea de a alege între 3-4 locuri de „detenție”, nu am avut dreptul de a alege liber – ci doar opțiunea de a lua din listă ceea ce mi s-a părut mai convenabil.

Așa că m-am mutat pentru 3 ani lungi la Brașov. Pentru cine merge de plăcere, Brașovul pare o destinație super atractivă. Pentru cine merge din obligație, cu sufletul rămas în altă parte, lucrurile nu mai par la fel de atractive. Cei trei ani nu au fost complet răi. Ca orice în viață, există părți bune și părți nu tocmai bune, ca să nu le zic rele.

Încep cu ceea ce era rău – erau ultimii ani de comunism, cu lipsurile și constrân...