Poveste de iarnă

Scoate iar cerul iarna din sertar Într-un februarie rigid și rece, Un fulg sprințar se crede lăutar, Dintr-o lăută cântă și petrece. În șemineu ard două lemne tari, Trosnesc povești de viață neștiute, Nu poți, nu știi cu ce să le compari, Sunt exclusiv din noi înmugurite. Geanina Lisandru