Povestea câinelui meu numit „Hitler”

 Moto: Cel mai bun prieten al omului nu e aproapele omului, ci câinele;acum în epoca IT înlocuit cu câinele-robot.     

             Era, cred, dacă îmi aduc bine aminte, în primăvara anului 1963, când tatăl meu( „Tataia” cum se obișnuiește în Moldova folosirea diminutivelor) mi-a adus acasă nu știu de unde un cățel mic alb, flocos cred că din rasa Terrier. Casa părinților mei, în satul Spineni era așezată între biserică , școală și sediul CAP. Aveam pe-atunci 12 ani și am început să-l dresez , intuitiv , fără să mă fi învățat cineva. I-am dat numele „Hitler”, deși aș fi vrut să-i zic „Stalin”, dar cum stalinismul era în România en vogue, mi-a fost teamă. Cum, în acele vremuri cel mai urât dintre pământeni de lumea iudeo - bolșevică era Hitler, i-am pus numele „Hitler”. Cum l-am dresat? Aruncam un băț sau o minge și-l obligam pe Hitler...