Copacul din fața casei părintești este un prăsad frumos ce are în jur de 70 ani. Prăsad, așa i se zice în Moldova. Adică un păr altoit care rodește prăsade. Adică niște pere galbene, mari și aromate de care ne bucurăm deja de patru generații.

Nu mai știm sigur cine l-a plantat. Unii spun că era acolo înainte să se mute bunicii în sat. Alții susțin că l-a sădit bunicul după ce a construit casa. Bunicul din partea mamei a fost un gospodar neîntrecut, pasionat de viticultură, apicultură și pomicultură. Înclin să cred, așadar, că anume lui îi datorăm prăsadul.

De când mă țin minte, pomul a fost întotdeauna acolo și apare în multe din amintirile mele. De exemplu, în perioada caldă a anului pe ramurile lui obișnuiau să înnopteze o parte din puii din gospodărie. Mama le-a pus o scară, așa că puii mai curajoși urcau pe ea și se aciuau pe crengile părului, care îi adăpostea.