Ştiu de pe acum ceasul acela în care

Voi scotoci după tine, prin zece sertare

ca să-i pot spune cuiva cât de mult am iubit

în tinereţile mele.

Multe scrisori voi avea, şi fotografii,

teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,

si, printre ele, mâinile mele foşni-vor

searbăd ca frunzele vechi.

Dar am să spun, am să spun cum zâmbeai lângă mine

Buzelor mele de-atunci, dulci şi veline,

şi cum ştiai că vom fi împreună mereu,

veşnic (sau până la moarte).

Şi am să spun că aveai câte-un profil,

Care-şi pierdea în lumină hotarul fragil,

Ochii pestriţi ca două gâze imens