Vă spun de la bun început că îmi place ideea de la baza romanului, aceea a unui cuplu inter-etnic. Ce nu îmi place însă e modul în care povestea a fost construită pe această idée interesantă. Dar să încep cu începutul.

O avem pe Amalia, din a cărei perspectivă sunt narate întâmplările și care trece prin toate aventurile celor 230 de pagini. Însă chiar din prima pagină am dat peste un clișeu ce îl auzim la mai toate rubricile meteo „toamna își intra în drepturi‟. Dar să zicem că poate fi scuzat, că are o justificare, asta până câteva pagini mai târziu când descopăr două replici ale aceluiași personaj cu liniuțele de dialog aferente, care vin una după alta. O astfel de construcție nu prea își are rostul. De ce ai pune o altă linie de dialog pentru ceva ce spune același personaj? Să o iertăm totuși și pe asta, e evident că i-a scăpat corectorului, ca vreo zece alte greșeli (majo...