Recenzie: Silviu Gherman - Hartiile masculului

Science fantasy românesc? De ce nu? Ei bine cam asta a fost atitudinea cu care am pus mâna pe cartea lui Gherman, iar atitudinea asta a funcționat până la final. Imaginați-vă un univers distopic, unde femelele sunt specia superioară, perfecte și nemuritoare iar celelalte specii inferioare sunt create și programate genetic să le slujească. Celelalte specii fiind masculii, croacele, fuscubrahii, burbacii și coloscatoidele și cum presimt că vă pierd dacă voi continua cu termenii aceștia specifici, voi trece la a vorbi despre acțiunea propriu-zisă.
Întreaga poveste este relatată din perspectiva personajului principal și prin intermediul însemnărilor pe care și-a le-a făcut de-a lungul existenței sale nu foarte îndelungată. Povestea în sine nu e una foarte complexă ori extrem de dinamică însă aș zice una bună, captivantă, construită bine și are o suficientă doză de mister pentru a determina cit...