În ultimele decenii, exponenții elitei naționale nu s-au remarcat cu ceva gusturi originale, vreun stil deosebit sau eleganță asemeni tendințelor marilor metropole. Totul s-a redus exclusiv la un un copy paste repetat la nesfârșit de pe modelele sterile tirajate și umflate-n prețuri din massmedia sau, mai nou, de pe platformele electronice de socializare. Însă nu întotdeauna a fost așa. Tradiția gusturilor alese în Vest este una îndelungată. Nici noi, Basarabia n-a rămas, până-n cea de-a doua jumătate a secolului trecut, mai prejos de tendințele gusturilor înalte din lume. După cum se spune, totul se cunoaște prin comparație. Și în cazul nostru, până-n perioada interbelică, diferența a făcut-o, culmea, nivelul destul de ridicat educației și al culturii în societatea vremii.
Vorbind de noblețe spirituală, stil și gusturi alese, eu aș aminti, în primul rând, de pildă, de monumentele naturale și de cele arhitecturale pe care le avem. Culmea este că pe teritoriul Republicii Moldova sunt peste 30 de parcuri boierești amenajate în secolele XVIII, XIX, și începutul secolului XIX și sute de clădiri vechi în orașe și conace la țară de o valoare culturală incomensurabilă în care s-a făurit istoria. În cea mai mare parte ele rămân necunoscute și ascunse publicului larg. Din păcate, câțiva ani acestea ar putea rămâne doar, în format virtual, pe fotografii. Deși multe dintre ele au dispărut, din neglijența administrației timpului, memoria colectivă mai poate fi salvată prin sensibilizarea societății și prin propriul exemplu. Același lucru pot spune și despre bunurile culturale mobile din Basarabia, care în ultimul secol au fost pierdute, distruse sau vândute. Ultimul aspect este unul destul de complex și, ce ține de mine, mi-aș dori o abordare mult mai extinsă, iar din partea factorilor de răspundere o atenție mai mare asupra nuanțelor și detaliilor. Amploarea fenomenului a atins cote greu de imaginat pentru o țară care se vrea a aplica norme europene.
Nu știu cine se face vinovat mai mult de această situație - un sistem defect sau regizorii din spatele cortinei, cert este că aceștia au făcut din educație și cultură un tabu îngrădind permanent tinerei generații accesul la valorile originale basarabene, iar dintre cele străine, doar cele sterile au ajuns în țară și au transformat aproape întreaga societate într-una exclusiv de consum, ridicând-o la nivelul unei ideologii neformale. De aceea, ce li se năzare elitei noastre frumos și stilat, în Occident, pentru cei cu un rafinament nobil nu face nici simpla atenție. Este nevoie de simț pentru a cultiva stilul rafinat, iar simțul se educă doar prin transmiterea valorilor perene. Gustul și simțul frumosului se educă de mic copil.
