De ce lucrurile vechi, de anticariat, sunt într-atât de scumpe pentru unii?! Dintr-un motiv destul de simplu: pentru că-i leagă cu divinitatea, cu transcendentul.
Legătura cu trecutul, pentru mințile luminate ale omenirii, reprezintă puntea spre cunoașterea și înțelegerea viitorului. O trăire sinceră și în acord cu legile nescrise ale naturii reprezintă garanția continuității. De aceea conceptele de tradiție, identitate culturală, patrimoniu contează atât de mult într-o societate dezvoltată. Pentru ultimul orice detaliu contează, pentru că poate ascunde în sine amprenta geniului locului - formula care luminează calea în viitor și care poate evita împrejurările năprasnice. De aceea, una dintre marile personalități istorice zicea că dacă nu luăm în seamă învățăturile trecutului riscăm să-i repetăm lecțiile.

Fiecare țară este bogată în primul rând prin oamenii săi, prin înțelepții săi, personalități luminate care au adus un anumit folos societății. E clar că în prezent ducem lipsă de aceștia, însă istoria păstrează memoria acestora iar iar instituțiile de gardă patrimoniului acele fărâme ale existenței lor. De la firimiturile de pâine presărate pe căile întortocheate ale vieții până a prinde firul Ariadnei pentru a ieși din labirintul întâmplărilor năprasnice din prezent nu e decât un pas - prin educație. De aceea, Educația și Cultura trebuie neapărat puse în capul unghiului în sistemul social actual. Dacă ziditorii nesocotesc acest detaliu în construcție tot edificiul riscă să se dărâme. Chiar și în ceasul al doisprezecelea nu e târziu să ne îndreptăm privirile către înaintași luând deciziile corecte, ținând cont de experiența și bogata moștenire istorică.
Fiecare amănunt contează, dacă poartă amprenta geniului, care poate să inspire. Acea bucățică de hârtie, acea imagine de aproape un secol, bucata ceea de lemn, fie ea o pictură, mobilier, instrument artistic poate fi cheia care va descuia lacătul conștiinței noastre sau codul care va decripta cele mai adânci detalii din necunoscutele sufletului.
Sigur că există și destule deosebiri în înțelegerea patrimoniului - o abordare alternativă și o evaluare seacă ce ține doar de nuanțele financiare. Într-o societate în decădere acest aspect reprezintă singura prioritate în reflecția asupra bunurilor culturale, care reprezintă, în esență, mult mai mult. De aceea, din păcate, și noi ne confruntăm cu fenomenul înstrăinării acestuia. Ne apreciază patrimoniul străinii în loc de noi înșine.
Ce se cere de la noi?! Un pic de efort, un pic de atenție și minte lucidă - să nu pierdem ceea ce ne-a mai rămas. Ai noștri nu știu a pune preț pe ceea ce au, iar eu aș mai adăuga: și chiar pe propria persoană, identitate, conștiință liberă, valori general-umane, valori morale...