Zilele acestea massmedia din țară a trâmbițat, cum face, de altfel, an de an timp de 26 de ani momentul din care a început conflictul armat din Transnistria. 2 martie 1992 va rămâne probabil încă mult timp în amintirea moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului ca o dată neagră în istoria recentă a neamului nostru.

Curg râuri de cerneală prin publicațiile naționale, zeci de ore de analize în tot spectrul de televiziuni însă adevărul despre acele evenimente pare tot mai departe iar din eroi rămîn tot mai puțini și mai puțini.

Unul din martorii nemijlociți ai conflictului pe tot parcursul desfășurării lui a fost și Tudor Iovu – probabil primul din cei mai talentați fotoreporteri de război din spațiul basarabean de după Carol Popp de Szathmari. Fotografiile maestrului sunt expuse an de an în data de 2 martie fără a aminti, de fiecare dată, cine este eroul din spatele obiectivului fotografic ce a riscat și s-a jerfit pentru ca generațiile viitoare să cunoască adevărul acelor zile.

Din păcate fotograful Tudor Iovu nu mai este printre noi. A trecut la Domnul în data de 5 decembrie 2016, însă nu înainte de a mai face un ultim efort și de a contribui hotărîtor la cea mai mare expoziție de artă fotografică din țară. Pe parcursul unei veri întregi, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală a expus colecția de aparate fotografice unicale adunate timp de o viață și donate de Tudor Iovu acestei insituții. Visul meastrului era un Muzeu al fotografiei.

Dacă este să spunem că fiecare fotografie face cât o mie de cuvinte, despre Tudor Iovu, pe drept cuvânt, putem zice că este istoriograful cel mai prolific al conflictului de pe Nistru. Din păcate, adevărul acestor evenimente de tristă pomină se vrea a fi anonim și în continuare. Fotografiile maestrului apar an de an însă de fiece dată, din reavoință și din neglijență, fără semnătura autorului.

Nu vă fie frică de eroii neamului – adevărul vă va face liberi – amintiți de Tudor Iovu în fotografiile pentru care s-a jerfit generațiilor viitoare.