Le-am vazut pe cand treceam prin dreptul unei vitrine, dupa ce ochii multor trecatori au ramas atintiti asupra mea, aparent fara vreun motiv anume. Si-asa am depistat eu roiul, chestiile plutitoare din jurul capului, si nu, nu era vorba nici de fire de fular si nici de vreo alta piesa de imbracaminte. Minunandu-ma si eu la randul meu, de toate cate se invarteau nestingherite pe langa urechi, prin par si pe deasupra, am descoperit ca nu erau nici musculite, nici puf iesit din fas, ci multe ganduri mici, zburdalnice si topaitoare. Cum naiba au ajuns ele afara din cap?! m-am intrebat eu intr-un mod firesc, ca mai apoi sa-mi dau seama ca n-au iesit ele de buna-voie, ci pur si simplu n-au mai incaput.