… însărcinată are prioritate
Avem o țară
Salutare Națiune !!!
„Acesta este un pamflet și se adresează
exclusiv
acelora care știu că nu știu
tot”
Tot timpul România a fost însărcinată cu “ceva” de făcut, de
nefăcut sau de dat. Însărcinată să îndeplinească ceva pentru altul,
pentru alții, sau și pentru ea, dacă mai avea resurse și timpul
necesar.
Atât cât cunoaștem aproape sigur din “citite” și “auzite”, la
început a fost însărcinată de romani cu diferite treburi. Să facă,
să nu facă sau să dea ceva. Fiind sarcină, țara a dus-o la termen
și întocmai. În principal a dat. A dat atât de mult încât romanii
nu au mai avut nevoie de colectarea impozitelor de la cetățenii săi
vreme de câțiva ani.
Tot din izvoarele istorice am luat la cunoștință că țara a fost
însărcinată o perioadă mai lungă de timp de turcii otomani, de
asemenea, să facă ceva, să nu facă sau să dea ceva. Să dea multe.
Să dea mult. Mult BIR și sub multe forme. Și a dat întocmai, că
țara a fost și este conștiincioasă. Cu sarcina nu se discută. Am
dus la termen toate sarcinile impuse și mai mult decât
întocmai.
Țara a fost însărcinată şi de nemți. Tot cu sarcini de să
facem, să nu facem și să dăm. Toţi cei care au vrut să însărcineze
România până acum au venit să ceară în aceeaşi măsură. Parcă ar fi
vorbiți între ei, au cerut toți la fel, parcă să nu se supere.
“A fost” însărcinată și de ruși. Să facă nenumărate. Să nu
facă. Și să DAVAI. Să davai,
davai și conform graficului și peste grafic. Nici
aceștia nu “au sărit din schemă” cu pretențiile față de ceilalți,
ci doar cu privire la întinderea lui “să facă”, “să nu facă” sau
“să dea”, cu fluctuații mai mari sau mai mici, nu remarcabile.
De când a solicitat aderarea la U.E. și apoi, de când este
membră a Uniunii Europene și NATO, România este însărcinată de cele
două organisme să facă, să nu facă sau să dea ceva. Ce este drept,
în cazul acesta și în cazul însărcinărilor primite de la Germania,
România de buna voie și nesilită de nimeni a acceptat să fie
însărcinată cu sarcinile cu pricina. “Nesilită de nimeni” este un
termen utilizat, doar așa, pentru a respecta o sintagma consacrată
însă e discutabil dacă chiar așa a fost. Și când spun discutabil,
desigur că mă refer la absența alternativelor. Un fel de
ghinion.
În micuțele intervale de timp care au apărut pe parcursul
istoriei, țara s-a mai însărcinat și singură, atunci când a avut la
cârma ei vreun gospodar ce o iubea sincer și din toata inima. Din
fericire pentru noi, și o recunoaștem cu mândrie, sarcinile acestea
au fost marcate cu litere speciale în cartea de istorie. Păcat că
sunt atât de puține în comparație cu “ditamai cartea de istorie”.
http://avramcostel.com/ora-exacta-vs-istoria-exacta/
În ultimii douăzeci de ani de când am început discuțiile și
tratativele de “împrietenire” cu organismele europene și
internaționale, civile şi militare, evoluția sarcinilor impuse și
asumate de România se observă exact ca în fișa de observație a unei
femei ce rămâne însărcinată și este luată in evidență. O evidenta
fișată ce se afla în cabinetul medicului ce o are în observație.
Fișa de observație a României însărcinate a fost plină de stegulețe
roșii, buline roșii, liniuțe, gogoloaie și alte punctulețe.
România s-a străduit, atât cat a putut, (cât nu, a fost
“ajutată de alții”) să coboare din stegulețele roșii, să mai
șteargă din bulinele roșii și să parcurgă liniuțele și
punctulețele. Mai ștergea două bulinuțe, dar se ridicau alte două
stegulețe. Oricum ai privi, nu este deloc ușor sa fii însărcinată.
Să îndeplinești și sarcinile și să respecți și PROCEDURILE.
Nu este deloc rău să fii însărcinată pentru că progresul și
bunăstarea izvorăsc numai din munca bine planificată, organizată și
făcută. Este însă mai puțin frustrant, dacă nu chiar deloc, să iți
impui singură sarcinile. Adică să alegi. Și când spun să alegi mă
refer la posibilitatea de a exista cu adevărat alternative viabile.
Adică să ai cel puțin doua posibilități: una excelentă și una
foarte bună. Atunci există cu adevărat alegerea.
Daca ai de ales între una bună și alta rea, atunci chiar te
afli în situația “impusă” de a “a alege” varianta bună. Adică ești
pus în fata unui fapt împlinit. Ori “rămâi” însărcinată cu ducerea
la îndeplinire a unor misiuni de sacrificiu, ori ești “masochistă”
și “alegi” în cunoștință de cauză varianta rea.
București
18 iulie 2016
Costel AVRAM
