Traian a pronit razboi impotriva dacilor, pe care
ionienii ii numesc “dakoi”, dupa cum spune Apian in cartea a
douazeci si treia a Istoriei romane, dorind sa ii pedepseasca pe
acestia pentru ca refuzau sa mai plateasca tributul anual. Asadar
Decebal, conducatorul dacilor, afland de expeditia initata de
Traian impotriva neamului sau, s-a temut, caci cunostea priceperea
acestuia in activitatile militare. Si incingandu-se lupta intre ei,
romanii au ucis multi adversari, dar nu mai putini si dintre ai lor
au fost raniti.
Atat de multi raniti erau incat, lipsind fesele pentru bandaje, Traian nu si-a curat nici propria sa haina. Iar dupa ce, cu greutate, a cucerit culmile si a ajuns aproape de capitala lor, Decebal a trimis soli, promitand ca va preda si armele si masinile si pe mesteri si ca va face tot ce i se va cere; si venind la imparat i s-a inchinat, plecandu-se la pamant. Traian, plecand apoi in Italia i-a luat cu el si pe solii lui Decebal. Acestia au fost introdusi in senat si, depunand armele si impreunandu-si mainile in felul prizonierilor, au spus si au cerut cu rugaminti multe lucruri. Si astfel, dupa ce au capatat tratate, din nou si-au luat armele. Iar Traian a primit onorurile triumfului si a fost numit Dacicus. Si, din pricina razboiului, nu a neglijat celelalte treburi si nu a facut mai putin dreptate, ci in multe locuri si adeseori a judecat de pe tribuna.
Atat de multi raniti erau incat, lipsind fesele pentru bandaje, Traian nu si-a curat nici propria sa haina. Iar dupa ce, cu greutate, a cucerit culmile si a ajuns aproape de capitala lor, Decebal a trimis soli, promitand ca va preda si armele si masinile si pe mesteri si ca va face tot ce i se va cere; si venind la imparat i s-a inchinat, plecandu-se la pamant. Traian, plecand apoi in Italia i-a luat cu el si pe solii lui Decebal. Acestia au fost introdusi in senat si, depunand armele si impreunandu-si mainile in felul prizonierilor, au spus si au cerut cu rugaminti multe lucruri. Si astfel, dupa ce au capatat tratate, din nou si-au luat armele. Iar Traian a primit onorurile triumfului si a fost numit Dacicus. Si, din pricina razboiului, nu a neglijat celelalte treburi si nu a facut mai putin dreptate, ci in multe locuri si adeseori a judecat de pe tribuna.
Cand i s-a dat de veste ca Decebal se razvrateste
din nou si nu respecta tratatele,
a pornit iarasi razboi impotriva lui. Decebal,
fiindu-i inferior in forta, s-a pregatit cu grija sa-l invinga prin
inselaciune. Si stiind ca Traian este un om binevoitor si ca
primeste pe cel ce vrea sa stea de vorba cu el, a trimis niste
pretinsi dezertori care, de va fi cu putinta, sa-l ucida. Dar unul
dintre ei a fost banuit si prins si, supus cercetarilor, a
marturisit taina. Imparatul, dupa ce a construit un pot peste
Dunare, lucrare mai presus de orice admiratie si cu neputinta de
descris, a trecut fluviul pe acest pod si i-a infrant pe daci, cu
greu si infruntand primejdii, dar i-a infrant. Si Decebal, pierzand
orice nadejde, si-a facut singur seama. Si de atunci neamul dacilor
si tara lor au devenit supuse romanilor. Si a gasit si tezaurul lui
Decebal,desi aceasta descoperire era greu de facut, caci barbatul,
dupa ce abatuse din albia sa un rau care curgea prin apropierea
capitalei sale, sapase foarte adanc in pamantul peste care trecea
apa si asezase in groapa foarte mult aur si inca si mai mult argint
si alte lucruri de pret care nu sunt distruse de umezeala si a
acoperit cu lespezi groapa si a pus pe deasupra pamant si prundis
si astfel din nou a readus apa in albia de mai inainte. Si intr-o
pestere depusese multe lucruri. A facut acestea nefiind nimeni
altcineva de fata decat prizonierii care lucreau in acest scop; iar
dupa ascunderea bogatiilor i-a ucis pe prizonieri ca sa nu
dezvaluiasca cele facute de el, dar unul dintre prietenii lui
Decebal, avand si el cunostinta de locul unde se afla tezaurul, l-a
aratat romanilor.
