Cred ca ma gandesc sa scriu pe blogul asta de cel putin trei ori pe sapatamana. Incep, in capul meu, normal, dar nu mai termin la tastatura. De ce oare? Poate pentru ca nu am nimic nou de zis. Sau nu mai am nici energie. Dar vine primavara…

De fapt, cred ca nu am mai scris de mult pentru ca mi-e teama ca as varsa doar furie si obida si nu ar ajuta pe nimeni. Ori nu acesta e scopul acestui blog.

Sunt si eu in aceeasi pandemie ca si voi. Doar ca fiecare o traim diferit. E vorba de ce eram obisnuiti sa facem, de ce nu mai putem face, de ce am vrea sa facem sau de ce fac altii si nu ar trebui sa faca.

As vrea sa ies in parc cu copiii, acum ca e vreme frumoasa. Dar nu se poate. Nu ca nu am avea voie, ci pentru ca mii de oameni ies si ei, multi fara masca. Iar distanta sociala e o gluma. Si ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa stam in carantina cu totii sau sa trebuiasca sa imi tin copilul cu forta ca sa fie testat pentru Covid.

Am vrea sa m...