Cum de ai uitat că,
Atunci când lași doi tineri să stea prea aproape,
Le vei vedea sufletele amestecându-se în noapte?
Cum de ai uitat să încui nevinovăția
Și să pui de strajă ceva mai greu decât beția albastră
A celor ce nu cunosc altă culoare?
Chiar dacă Ți-ai fi amintit,
M-aș fi prefăcut eu că uit;
Și aș fi descuiat ușile grele,
Să fac loc fericirii și frâmântării mele.