Un articol actual al lui Mircea Eliade, care are ca temă
forţa extraordinară a Maramureşului
Articol publicat în Vremea, an X, 5 decembrie 1937,
nr. 516, p. 2
Gheorghe Chindriş, plugar român din com.
Ieud, în Maramureş, nu este un necunoscut. tânărul
acesta îndrăgostit până la patimă de cartea românească, a
avut, în felul lui, o bogată corespondenţă cu mai multi scriitori
din Bucureşti.
Plugar sărac, când nu-şi mai putea cumpăra o carte nouă,
o cerea cuviincios autorului. Astfel şi-a cheltuit toată munca: pe
cărţi. Din pricina lecturilor de noapte şi din pricina sărăciei,
s-a îmbolnăvit greu. După ce si-a vândut pământul din sat, s-a
retras la munte: bolnav. Nu mai are astăzi decât cărţile, care i-au
măcinat tinereţea.
Pe ele nu le-a vândut. Nici măcar o singură
carte. Despre Gheorghe Chindriş "intelectualul" au
scris, dacă mi-aduc bine aminte, d. Eugen Lovinescu şi d.
Adrian Maniu. Nu ştiu însă dacă toti - casus belli
corespondentii săi din capitală au aflat ceva, prin scrisorile
cărturarului din Ieud, despre jalea Maramuresului.
Plugarul Chindriş care n-a făcut niciodată politică, se mulţumea să
le scrie despre singurătăţile lui, despre tristeţea satului, despre
dorul lui de carte şi de duh românesc.
Sfios şi cuviincios, Gheorghe Chindriş nu aducea vorba,
în frumoasele sale scrisori, despre nimic care ar fi putut turbura
tihna noastră, a cărturarilor de la Bucureşti. S-a întâmplat însă
ca boala şi sărăcia tot mai aspră a plugarului îndrăgostit de
carte, să topească timiditatea. Gheorghe Chindriş acum, când
e pironit în pat din vară, îşi ia inima în dinţi şi ne
destăinuieste jalea mândrei sale provincii,
Maramureş.
| Esenţa vieţii surprinsă într-o poartă de lemn din Budeşti, Maramureş |
"Şi să ştiţi, Domnia Voastră, că în Maramureş românii
nu mai au nici un petec de pământ. Pământul şi l-au vândut
străinilor care s-au făcut bogaţi. Maramureşul meu nu va fi
niciodată românesc. Nici nu poate fi. Fiindcă, vorba Domniei
Voastre, Piloţii orbi nu lasă. Acei "Piloţi" sunt în toate
partidele şi sunt contra noastră a celor slabi şi a celor săraci,
care în fiecare dimineaţă mâncăm pâine de ovăz, neagră ca pământul.
Eu nu mai sper în nimic. Si dacă prin o minune Dumnezeiască se va
întâmpla să mă vindec - vă asigur că nu voi face politică
niciodată. Să veniţi odată în Maramures. Să vedeţi jalea ce este.
Cred că aţi plânge, asa cum ati scris în articolul "Piloţii orbi",
a doua oară. Eu, credeţi-mă, că aş vrea să mor şi mâine, ca să nu
văd jalea şi necazul din judeţul meu înstrăinat. Maramureşul şi
toate ţinuturile nu vor fi desrobite niciodată. Eu aşa cred.
...Acuma iarăşi sunt alegeri. Eu vă rog să mă credeţi că în
judetul meu poporul nu va vota după constiinţă, va vota cu acei
care vor da mai multă pâine de grâu şi ţuică, căci aşa a votat
totdeauna. La noi voturile se cumpără cu bani de către cine vrea.
Oamenii săraci nu ştiu ce fac. Ei nu cred în bine, sunt sigur, căci
pentru ei niciodată nu va fi bine. După cum cred şi eu. Majoritatea
voturilor vor avea Liberalii şi Naţional-Ţărănistii, căci ei au
banii..."
Ce se mai poate adăuga acestor rânduri? Ce mai poti
scrie? Pe cine mai pot atinge blestemele noastre?! Aproape că nu
mai are nici un sens revolta. Din toate colţurile ne ajung aceleaşi
gemete, acelaşi zvon al morţii. Niciodată n-a fost neamul nostru
românesc atât de aproape de pieire. Niciodată inconstienţii şi
trădătorii, orbii si imbecilii, n-au fost atât de stăpâni pe
frânele tării. Ce curte marţială va putea judeca atâtea mii de
trădători - şi câte păduri vor trebui prefăcute în spânzurători,
pentru toţi nemernicii si imbecilii acestor douăzeci de ani de
"politică românească?"...
Nu avem decât o singură nădejde - şi cea din urmă: că
mântuirea neamului e aproape. trebuie să fie foarte aproape de noi.
Prea am atins un nivel de totală descompunere morală şi de haos
civil. Şi, asta o ştim de la Tudor Vladimirescu, cu cât căderea
a atins adâncimi mai primejdioase pentru neam - cu atât înălţarea
neamului va fi mai măreaţă şi mai uluitoare..."
Gheorghe Chindriş, nu pierde nădejdea!
Aşteaptă!
RSS
