Îmi făcusem deja un obicei din a-mi sărbători ziua de
naștere în afara țării. Anul ăsta nu mai eram prea convinsă că asta
îmi doresc... până la un moment dat când ”m-a luat
valul” J
Verișoara mea m-a anunțat că vrea să plece cu o prietenă
în pelerinaj în Țara Sfântă și că plecarea este fix pe 22 aprilie,
cu o zi înainte de ziua mea. Am zisnu, nu merg. Cu o
săptămână înainte de data plecării mă ”împrietenesc” cu ideea și
îmi zic că dacă mai sunt locuri înseamnă că e un semn că trebuie să
ajung acum acolo. Mi se spune de la agenție că mai este un loc în
avion și un loc în cameră dar cu o altă persoană. Nu, nu mă
avânt la așa ceva, îmi zic. Dacă îmi găsește loc în cameră
singură merg, dacă nu, nu. A doua zi, am fost anunțată că mi-au
găsit și o cameră ”single”. Minunat! Înseamnă că ăsta este
momentul potrivit, nu degeaba s-au aranjat astfel lucrurile,
îmi spun . Răsfoiesc pașaportul pentru a-i verifica valabilitatea.
Era valabil. Îmi amintesc că este plin de vize de Turcia... încep
să mă stresez puțin. Auzisem că nu e prea ok să ai vreo legătură cu
Turcia, Dubai și cu musulmanii în general pentru că vei fi supus
unui interviu mai amănunțit. Mă stresa gândul, dar mi-am zis că
dacă Dumnezeu a vrut ca eu să ajung acolo acum, totul va fi bine.Cu
o zi înainte de plecare sunt anunțață că la aeroport ne vom întâlni
cu preotul însoțitor, hmm preot, credeam că e vorba de ghid.
Sper să fie un om ok, care să nu ne țină teorii.
Pe 22 aprilie 2018, ora 4.30 dimineața, eram în
aeroportul Otopeni. Ne întâlnim cu grupul și cu preotul. Când văd
că preotul este tânăr și glumeț îmi mai revine entuziasmul. Stau la
checkin împreună cu verișoara mea și cu prietena ei în ideea de a
ni se da locuri în avion una lângă alta. Îi zicem fetei de acolo că
vrem să stăm împreună, ea zice ok și când mă uit pe bilet, eu pe
rândul 11, ele pe 18. Zic iarăși, asta e! . Ne îmbarcăm.
Locul meu era pe același rând cu preotul. M-am gândit că e un semn,
că nu întâmplător mi s-a dat locul ăla. Decolăm. Mai vorbim, mai
glumim, zburăm vreo 40 de minute și suntem aunțați că urmează o
zonă cu turbulențe. Ne zdruncinăm un pic și așteptăm să treacă. Nu
mai durează mult și suntem anunțați că a fost sesizată o defecțiune
și trebuie să ne întoarcem de urgență la București. S-a creat deja
panica. Mirosea a ars și fix de la aripa de pe partea unde stăteam
ieșea ceva fum. Mă gândeam că dacă nu e flacără e încă ok. Doamna
de lângă mine mă strânge de mână. Îmi trece prin minte că a doua zi
ar trebui să fac 39 de ani și poate că nu mai e cazul. Poate că am
plecat la acest drum ca să mă opresc la 38. Nu mai apuc să mă
gândesc la nimic altceva pentru că încerc să dau curaj doamnei de
lângă mine.
Ajungem cu bine pe pământ, Dumnezeu a fost cu noi. Când
coborâm observ o mare pată de ulei și în continuare fum. Veniseră
deja pompierii. Ni se spune că vom fi anunțați pe parcursul zilei
ce vom face în continuare. Ne agităm, ne împrietenim, ne gândim
dacă mai plecăm sau nu, dacă a fost un semn să nu mai mergem sau a
fost o ispită și acum a trecut și totul va fi bine. Câteva persoane
decid să renunțe. Altele rămân pe poziție. Îi zic preotului că dacă
nu mai merge să îmi spună pentru că nu mai merg nici eu. O întreb
pe verișoara mea ce fel de asigurare mi-a făcut, dacă intră și
astfel de cazuri în asigurare și îmi zice că nu, intră repatriere
și pierdere de bagaje. Suntem anunțați că se încearcă repararea
motorului sau a unui rulment... acest anunț ne agită. Nu mai voiam
să plecăm cu același avion. Până la urmă suntem anunțați că a sosit
un avion de la Roma și vom pleca cu acela. Ne îmbarcăm. Stăm cu
inimile strânse și cu mințile la rugăciune. Un drum de 2 ore și 20
de minute mi s-a părut a fi de 5 ore. Spiritul glumeț al preotului
îmi mai da ceva curaj.
Am ajuns la Tel Aviv. La controlul pașapoartelor sunt
întrebată dacă am venit ca turist, dacă sunt în grup, dacă sunt
prima oară în Israel și dacă a mai fost cineva din familia mea în
Israel. Nimic de Turcia. Îmi zic că am scăpat
J)
La aeroport ne așteaptă autocarul și un ghid local
vorbitor de limba română. Pornim deja să vizităm ce se mai putea
vizita la acea oră: grădinile Bahai, biserica Stella Maris (Steaua
Mării -sediul Ordinului călugăresc al Carmeliţilor-, cu altarul
aşezat deasupra Grotei Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul. Ne îndreptăm
spre Tiberias unde avem cazarea.
A doua zi pornim spre Capernaum, oraşul unde a locuit
Iisus după ce a plecat din Nazaret. Vizităm ruinele sinagogii din
calcar alb, locul în care Iisus a predicat, ruinele casei soacrei
Sf. Petru.Continuăm cu Tabgha – loc ce aminteşte de
minunea înmulțirii pâinilor și peștilor, unde admirăm o biserica
construită în stil bizantin, apoi facem o oprire pe Muntele
Fericirilor, unde vizităm capela de formă octogonală ce a fost
construită pe locul unde Mântuitorul Iisus Hristos a ținut predica
despre fericiri.
Preotul ne povestește câte ceva despre Fericiri și ne
miruiește.
Apoi ne îndreptăm spre Iordan.
Ajungem la Iordan, unde preotul urma să ne boteze simbolic. Realizez că sunt botezată în apa Iordanului fix de ziua mea, 23 aprilie. Mi se umple sufletul de bucurie și recunoștință.
Facem o plimbare cu o copie a „bărcii lui Iisus”, pe
apele Mării Galileii. Ne oprim la malul Mării și mâncăm ”peștele
Sfântului Petru”-tilapia, chromis niloticus - cel mai
cunoscut și mâncat pește din Țara Sfântă.
Mai vizităm: Muntele Tentației, Aşezământul Românesc din
Ierihon, Biserica Nativității, locul nașterii lui Iisus şi icoana
făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită “Betleemița” sau
“Apărătoarea Bethleemului”,mănăstirea Sf. Gheorghe,
mănăstire greco-ortodoxă din apropierea Ierihonului, înălțată în
cinstea sfântului, la poalele munților din Deșertul Iudeii. Este
prima mănăstire întemeiată în Valea Iordanului.
Pe drumul prin deșert întâlnim beduinii cu măgari. A
fost un drum impresionant. Un peisaj desprins parcă din filme. Unii
dintre beduini știau câteva cuvinte în limba română și ne spuneau
că pe măgării lor îi cheamă Iohanis și Băsescu.
Ne îndreptăm spre Bethleem pentru cazare.
A treia zi mergem la Mormântul Sfânt. Stăm vreo 2-3
ore la coadă. Preotul citește Acatistul Domnului nostru Iisus
Hristos. Încerc să fiu cât mai aproape de preot pentru a-l asculta
și a putea ignora forfota și vocile celorlalți. Reușesc să fiu la o
distanță acceptabilă. Simt o emoție puternică. Ridic privirea. Văd
locul pe unde coboară Lumina Sfântă de Paște. Îmi dau lacrimile și
mi se furnică pielea. Ajung la Mormânt, ating cu capul Mormântul și
îmi dau lacrimile instant. Îl rog să mă ierte pentru toate
deznădejdiile, tristețile și răutățile și îi mulțumesc cu
recunoștință pentru tot. Ies de la Mormânt și îmi plec genunchii și
capul la Piatra Ungerii. Mirosea a mir.Iarăși mă cuprinde o mare
emoție care mă face să lăcrimez. Urc la Golgota. Aceeași emoție și
furnicătură. Îmi caut grupul și pornim cu toții pe Via Dolorosa,
apoi ajungem la Zidul Plângerii. Unii mai reticenți nu se apropie.
Merg la Zid. Îl ating, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această
șansă.
În autocar preotul ne mai citește câteva rugăciuni.
Are o voce atât de liniștitoare. Mulțumesc iarăși și iarăși în gând
pentru ceea ce mi-e dat să trăiesc.
Am mai fost la Marea Moartă, pe Muntele Măslinilor, la
Mănăstirea Ortodoxă a Înălţării Domnului ce amintește de Înălțarea
Domnului la cer; la Grădina Ghetsimani cu Biserica Naţiunilor
ridicată pe locul în care Mântuitorul s-a rugat înainte de a fi
prins; Biserica Mormântul Maicii Domnului unde găsim Capela Sf.
Ioachim şi Ana şi Grota Trădării, Biserica Adormirii Maicii
Domnului şi Mormântul lui David.
O energie și o emoție puternică am simțit și la Grota
Trădării. Pur și simplu simțeam că ESTE acolo. I-am cerut iarăși
iertare și i-am mulțumit pentru tot. Aici am primit o crenguță de
măslin. A urmat Biserica Mormântul Maicii Domnului. Când am ieșit
din biserică a început o mare ploaie, parcă venită special pentru a
ne curăța de păcate.
În ultima zi am vizitat Ein Karem, loc al întâlnirii
Fecioarei Maria cu Elisabeta, Biserica "Sf. Ioan Botezătorul”
ridicată pe locul naşterii "celui mai mare om născut din femeie”,
izvorul Sf Ioan, oraşul vechi Jaffa, unde se află biserica ce
adăposteşte moaştele Sf. Gheorghe din Lod și mormântul
sfântului.
Născută de Sfântul Gheorghe, această biserică care
adăpostește mormântul mi-a accentuat și mai mult bucuria acestui
pelerinaj. O emoție în plus a fost declanșată de faptul că preotul
m-a miruit în acel loc...
Am încheiat vacanța în Israel cu Marea Mediterană din
Tel Aviv.
Ne-am îndreptat apoi spre aeroport. Aici a urmat
interviul. Nu am mai scăpat de ”problema” vizelor de Turcia
J) Am fost întrebată de câte ori am
fost în Turcia, când am fost ultima oară, dacă cunosc pe cineva
acolo, pe cine, cu cine am fost acolo, dacă am primit vreun cadou
pe timpul șederii în Israel. După ce am răspuns întrebărilor am
fost ”încadrată” la persoane ”oarecum periculoase” și am fost
supusă unui alt control mai amănunțit.
J)
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oamenii minunați pe
care mi i-a scos în cale în acest pelerinaj: preotul Cătălin Caucă,
care a fost o binecuvântare pentru noi toți, noii mei prieteni,
”colegi de pelerinaj”. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a
rânduit totul atât de frumos și am ajuns cu bine
acasă.
