Sorbul pasaresc contine tanin, acizi organici si uleiuri eterice
Scorusul de munte sau sorbul pasaresc este o
planta care-si are radacinile atat in sens propriu cat si
figurat in pamantul batranului continent european. Chiar daca
numele indica o relatie aparte cu zonele inalte, tufele scorusului
de munte pot fi intalnite deopotriva in regiunile deluroase si
sporadic la campie. Prefera luministurile si suporta bine,
comparativ cu alte plante, gerul si lipsa indelungata a apei.
Florile albe ale scorusului de munte sunt frumos mirositoare
iar fructele caramizii iti lasa gura apa inainte de a le fi gustat,
asemenea maceselor, cu care de altfel se afla in relatie de
rudenie.
Substantele biologic active din scoarta, frunzele si fructele
plantei au efect diuretic-depurativ remarcabil si actioneaza
totodata in sensul stimularii imunitatii naturale a organismului.
In acest sens se face un decoct dintr-o lingurita de planta la 250
ml apa (fierbere 10 minute), care se bea in cursul unei zile.
Scorusele au proprietati diuretice, astringente si
antiscorbutice si se folosesc la combaterea reumatismului,
tuberculozei, tusei, precum si la curatirea sangelui. Uzul intern
vizeaza printre altele: ateroscleroza, balonarea, bronsita,
gastrita cu hipoaciditate si nu in ultimul rand gingivita.
Scorusele contin zaharuri, tanin, acizi organici, uleiuri
eterice, carotina si vitamina C, aceasta din urma chiar intr-o
cantitate similara cu cea cuprinsa intr-o lamaie sau
portocala.
In unele regiuni ale tarii scorusele sunt recoltate de
gospodine pentru prepararea delicateselor care sa ne indulceasca
diminetile, respectiv a marmeladei, gemului sau compotului.
