De când mă știu călătoresc dintr-un capăt în altul al pământului, fără să obosesc sau să mă rătăcesc. Colind țările și oceanele, căutând culturi și vestigii, întâlnesc oameni din toate clasele sociale, cu tradiții și drame, copii care visează până la stele, femei care iubesc mai presus de viață, conducători care sacrifică sau care salvează.

Atunci când plec însă la drum, nu iau nimic cu mine... doar mirosul de lalele și carte veche. Fără pașaport sau bilete de avion, fără rucsac sau pelerină de ploaie.

Mult înainte de a începe să îmi câștig proprii bănuți și de a putea pleca în vacanțe (mai mult sau mai puțin exotice), am îndrăznit să caut răsărituri noi dincolo de poveștile scrise c...