Pentru mine, ca şi pentru foarte mulţi moldoveni, ştirile ProTV Chişinău au fost întotdeauna o sursă importantă de informaţie. Acest post a reuşit să realizeze, după mine, un echilibru cumpătat între genul de ştiri comerciale, de tip „american” (cum sînt, de exemplu, Ştirile ProTV Bucureşti) şi un model de emisiuni de ştiri profesioniste, la fel după un model occidental, mai puţin axat pe scandal şi mai mult pe o confruntare echilibrată şi echidistantă a surselor şi a faptelor. În înţelegerea mea, Ştirile ProTV Chişinău e o emisiune interesantă în continuare, din motivul atenţiei pe care o pretează domeniului social (cu ştiri, legate de probleme sociale dureroase şi la zi), nu doar politicului şi nesfîrşitelor sale intrigi, jocuri şi strategii.

Atunci cînd acest post a apărut la Chişinău, ştirile pe care le-a produs au făcut imediat diferenţa faţă de emisiunile de ştiri cu care am fost obişnuiţi, graţie unor jurnalişti cu şcoală şi viziune, care au pus bazele şi au format prima echipă a acestui program.

Am privit întotdeauna cu oarecare îngăduinţă unele „derapaje” comerciale, ca să spun aşa, atunci cînd această emisiune a acordat o atenţie poate nemeritată unor subiecte, după mine secundare, cum ar fi viaţa vedetelor, dar am înţeles că acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc pentru o ştire bună care va urma, pentru că înţeleg că un asemenea program are nevoie şi de autofinanţare, altminteri ar fi trebuit să accept ca acesta să fie sponsorizat din umbră de vreun oligarh local sau de un guvern controlat la rîndul său de nişte partide şi grupuri de interese private, aşa cum e „normal” în această tranziţie a noastră care nu mai sfîrşeşte. Alteori, unele subiecte erau tratate dintr-un unghi care mai degrabă reproduce nişte prejudecăţi şi inegalităţi (de gen, de ex.), în loc să pună umărul la înţelegerea lor. OK, e un lucru pe care trebuie să-l discutăm, să-l despicăm, să-l conştientizăm. Şi asta facem.

Ştirea despre femeia de la Ungheni, făcută în contradicţie cu nişte reguli fundamentale ale jurnalismului profesionist, m-a indignat şi pe mine, ca şi pe atîţia alţii care au luat atitudine în această „societate civilă” virtuală. Răspunsul acestui program ar trebui să fie acum la înălţimea profesionalismului de care au dat dovadă şi pînă acum: să-şi ceară scuze public de la această femeie pentru ofensa şi prejudiciul moral şi social pe care i le-a adus.

Ţin totuşi să mă desolidarizez de tentativele de a discredita acest post şi programul său de ştiri în întregime. Continuu să cred că ProTV Chişinău este o echipă dotată cu o înaltă calificare profesională şi o echidistanţă ideologică. Îmi exprim convingerea că acest program, în persoana directorului său, îşi va exprima neîntîrziat scuzele de rigoare şi dezbaterea se va încheia aici, în favoarea respectului pentru demnitatea umană şi pentru etica profesională.

Şi astfel vom întoarce pagina, pentru a ne uita, cu acelaşi interes şi aceeaşi satisfacţie, la ştirile din această seară.    

PS: Vorbeam cu un coleg şi prieten din România, care spunea că la ei multe posturi TV (inclusiv Pro TV) s-au transformat în tabloide, pentru că nu a existat nicio rezistenţă din partea publicului acestor posturi.
Tocmai pentru că fac parte din publicul ştirilor ProTV Chişinău, mă solidarizez cu femeia, victimă a unei practici jurnalistice care ar trebui să dispară din grila oricărui post TV care doreşte să facă jurnalism profesionist. Mă solidarizez deci cu femeia de la Ungheni, din simpatie pentru această victimă (şi cu altele), dar şi pentru că NU vreau ca Pro TV Chişinău să se transforme în tabloid. 
Pentru că ţin la acest post.