Hey! Anul trecut pe vremea asta eram intr-un picior. Acum sunt in zero picioare.

Dupa cum poti citi aici, anul trecut am facut prima operatie pentru monturi la piciorul drept, pentru ca, dupa spusele medicului, era mai grav dreptul ca stangul. Am stat eu cu un picior asa si unul asa, dar nu mai suportam suruburile de la operatie. Asa ca am decis ca anul acesta sa scot suruburile si sa il operez pe celalat pentru a scapa odata pentru totdeauna de picioarele mele de baba si de dureri la orice pas.

Durerile pe care eu le-am avut din cauza monturilor au fost suportabile pentru ca ma obisnuisem cu ele. Dar nu am purtat tocuri, la nunti stateam jos, evitam pantofii cu toc cu orice pret din cauza durerii din mijlocul talpii(am si platfus) dar si ca ma strangea orice era putintel sexy. Nu ai habar cu cate se poate obisnui corpul uman cand vine vorba de durere.

Anul trecut am optat pentru a opera piciorul drept pentru ca a identificat montul ca artroza. Cum dracului sa ai artroza la nici 30 de ani, in conditiile in care nu fortezi nimic, si majoritatea miscarii tale este pana la frigider si inapoi( oare e frigiderul prea departe?) nu stiu. Ideea e ca e bine totusi sa te cauti si sa nu astepti ca lasa, ma duc maine, ma duc la anu, etc. Sunt si pe un grup cu batranele care au facut operatia si singurul regret este ca nu au facut-o mai devreme. Asa ca te incurajez sa te duci sa ai o discutie cu un doctor specializat, personal il pot recomanda pe doctorul Uscatu Marius, pentru ca din punctul meu de vedere este singurul care stie ce vorbeste si nu abereaza cand vine vorba de orteze si alte prostii.( Ca sa nu mai spun de cate peroane operate de catre alti doctori vin la dansul sa repare ce altul a stricat. Iar o operatie peste o alta operatie, adica o a doua de corectie este muuult mai complicata decat ti-ai putea tu imagina.)

Dar hey, te poti da oricand cu pasta de usturoi sau cu cine stie ce uleiuri in speranta ca osul se va pune la loc. Sau poti purta o orteza care vezi-doamne te ajuta, dar care realmente iti face de 1000 de ori mai rau decat daca ai lasa piciorul in pace. Daca pentru tine asta e logic, go for it.

Operatia de anul acesta a fost putin cu nabadai, am fost programata pe data x, m-am dus la 6 la spital, m-am pregatit, am intrat in preoperator pe la orele 12-13-mi-era o foameeee- si nu s-a putut face operatia, apoi s-a amanat si am fost operata de ziua mamei mele, pe 21 februarie (Mama, imi pare rau ca am stricat zilele noastre anul acesta). Eu zic ca a fost cu noroc.

Nu trebuie sa te iei nici dupa mine, nici dupa oricine altcineva atunci cand iti zice doare sau nu doare, mergi la 5 saptamani sau mergi la 10 saptamani, etc. Pe propria piele iti spun ca sa nu mai asculti la X si Y. Te informezi si stochezi date cu privire la ce vrei sa faci si cum a fost experientele oamenilor, dar nu este un lucru pe care sa te bazezi.

De ce spun asta? Pentru ca eu anul trecut cat am stat in spital nu m-a durut nimic, am fost ok, dar efectiv am fost o leguma-si cateva saptamani dupa ce am iesit-. Dormeam mult, nu imi vedea sa ma duc nici pana la baie, zaceam a prost cum s-ar zice.

Dar anul asta am fost pe energie, la fix cat sa ma mai simt bine inainte de COVIDu’ vietii.

Din nou asistentele de acolo sunt o minune de femei si se poarta omeneste cu tine. Tin minte ca m-am trezit in operatie si aveam paravan, vedeam doar capul domnului doctor. Eu stiu ca ii tot ziceam ‘Vreau si eu sa vad, promit ca nu misc piciorul. Vreau sa vad’ Dupa care m-au adormit din nou.

Spitalul a fost plin de prieteni care m-au vizitat si surprize lasate la receptie. Nu stii cat de bun este un Kinder Delice-desi nici nu cred ca am mai mancat pana atunci- cand este lasat ca surpriza la receptie. Multumesc Ttu!

Un sfat important pentru oricine are prieteni care trec prin orice fel de operatie. Suna-l! Ajuta-l! Du-te chiar daca iti spune ca e ok, nu e nevoie. Fii aproape chiar daca ai impresia ca are tot ajutorul din lume, ca doar nu e singur. Adica are pereche. Are cine sa ii cumpere. Are cine sa ajute. Daca e ceva, sigur va suna. Nu ma duc in vizita ca sa nu deranjez. Nu sta singur toata ziua, are cine sta. Nu are nici o legatura faptul ca stii ca e cineva cu respectiva persoana in casa cu sentimentul care este in sufletul ei cand vede ca te interesezi. Plus ca, e posibil ca ajutorul de care crezi tu ca are parte sa fie inexistent.

Asculta, insista, du-te macar 10 minute. Sa fie cineva o data la cateva zile pentru ca innebunesti singur in casa. Cat sa te mai certi si cu pisicile. Acum ca suntem fortati toti sa stam in casa, intelgi ce vreau sa zic.

Deci anul acesta am plecat de la asta:

2 zile spitalizare, vineri operatie, duminica acasa, analgezice puternice, gheata este cel mai bun prieten al tau, papuc de femei lotus, o gagica cool ca tovarasa de celula.

Clatiiite, am primit clatite de la Stu si Atu a venit cu bunatati de la cofetarie. Friendship is priceless.

asa arata piciorul meu stang la o zi dupa operatie. -tin radiografia invers, duh-

Acasa primesti tot ce iti trebuie si te duci la control intr-o saptamana. Timp in care te relaxezi la orizontala. La mine a venit mami sa stea cu mine ca sa nu-mi fac de mancare si curat prin casa si sa nu mor de singuratate. Dar te duci linistit la baie, te poti si spala dar trebuie sa ai grija.

Nu stiu cum se face baie in cabina de dus avand in vedere ca nu trebuie sa te uzi la picioare, dar in cada e super simplu. Trebuie sa ai putina forta in maini. Te pui cu spatele la mijlocul cazii si efectiv te lasi cu fundul in cada. Si te prijini cu o mana de marginea cealalta a cazii. Si practic stai cu picioarele sus-le poti pune pe un scaunel ca sa nu atarne- si cu fundul in cada si te speli in voie. E super relaxant si usor. Nu pun poza ca…. nu pun poza. haha.

Asta inseamna rasfat. Cine nu are grija de tine asa cum are mama ta, nu te merita. Punct. Invata sa te pretuiesti mai mult. Meriti.

Am fost la control, totul bine, este de 1 miliard de ori mai bine ca anul trecut. Am haine noi pentru inca o saptamana. Stai, muncesti de acasa, mai vine frate-tu sa-ti tina de urat, seriale, carti, telefon, etc. Sunt foarte multe ore intr-o zi cand nu ai activitate.

Pentru mine arata la fel, pentru doctor sigur arata diferit fara de acum o saptamana.

Iti mai spun si ca sunt foarte multe persoane care fac aceste operatii. Majoritatea femei, intr-adevar, insa daca tu nu ai auzit pe cineva ca a facut, asta nu inseamna ca trebuie sa te descurajezi.

Ha, inainte sa fac operatia anul acesta, prin ianuarie, stiu ca mi-am luat in picioare o pereche de pantofi cu toc cu care am cutreierat lumea- au ramas aiurea in portbagaj de la atata ‘purtat’. Si este o diferenta uriasa la cum se simte si cum se vede cel operat cu cel neoperat. Nu este strans si chinuit in pantof, nu se compara. Nu zic ca o sa incep sa port toace, dar daca la ocazii nu mai plang de durere atunci cand trebuie sa fiu doamna, sunt fericita.

Dupa consultul de o saptamana, Stu m-a insotit la spital si am fost si la o cafenea. Nu incurajez iesitul din casa, dar atata timp cand nu stai in picioare sau cu piciorul jos, e ok. Iei inca un scaun, te descalti si il pui acolo. Indicat e sa ai ceva sa acopei piciorul din respect pentru ceilalti. Orice se poate face daca ai putina incredere, imaginatie si mai ales oameni cu care sa faci.

In primul rand asculti ce spune doctorul si apoi asculti ce iti spune corpul. Daca poate sau nu poate.

Pe 4 martie a fost ziua mea si am facut-o old school, acasa. Am invitat oameni, am comandat la botu calului pizza si bautura si bam, home party. Deci lasa-ma cu nu anu’ asta ca e ziua cainelui vecinului. Orice se poate adapta cu putin efort.

7 martie, 2 saptamani de la operatie. Am reusit sa nu ma panichez si sa fac o poza sa arat lumii ce mandra sunt si ce bine se vindeca. Comparativ cu anul trecut.

Inainte sa iti dau poza, iti readuc aminte ca anul trecut efectiv nu mi se inchidea rana si asta a intarziat procesul de vindecare si readucerea mobilitatii foarte mult. Stii ce faceam anul trecut si anul acesta nu am mai facut? FUMAM!! In mama ei de viciu, anul trecut sincer nu am stiut ca fumatul poate dauna atat. Plus ca fumatoare inraita nu am fost niciodata. Deci un pachet la 2 zile mergea. Ce putea sa fie asa de grav?! N-ai idee.

Nu mai fuma! Nu ca faci vreo operatie si esti retardatul vindecarii ca ti-o iau toti inainte, ci pentru ca in mare este un cacat. Cum m-am lasat? Dintr-o data.

Cum iti iei mustata? Dintr-o data! Cum divortezi? Dintr-o data! -chiar daca te gandesti de o vesnicie sa o faci-. Cum elimini pe cineva toxic din viata ta? Dintr-o data! -block peste tot, mars!-

Nu exista nu pot. Punct. Fumez din clasa a 11-a-sorry mom- si m-am lasat dintr-o data dupa 10 ani. Bum pow k-boom!

Uite cum arata operatia mea la 2 saptamani post fata de cum arata anul trecut la 5 saptamani.

7 martie 2020- 2 saptamani de la operatie

23 februarie2019- 5 saptamani de la operatie

Singurul lucru schimbat a fost spiritul care a fost mult mai bun si faptul ca nu am mai fumat! Oameni si obiceiuri. Eu cred ca ceea ce am schimbat a facut toata diferenta.

Intalnirea de pe data de 7 martie avea sa fie ultima cu domnul doctor-pentru o perioada- din cauza CoronaVirus. A venit din Franta si ca un om responsabil, s-a autoizolat la domiciliu. Dar saptamanal ii trimit poze si il intreb ce sa fac mai departe. Cu ajutorul lui Stu am bandaje si betadina. Doar grija la ceea ce fac imi trebuie.

Anul acesta am fost norocoasa ca este vindecat frumos la suprafata, pentru ca anul trecut se prindeau bandajele de sangele acela mereu. Asa ca imi pare rau, nu stiu ce sa iti zic.

Daca te uiti la poza de pe 7 martie, stangul este umflat. Uite ce inseamna o saptamana diferenta:

14 martie- 3 saptamani:

Efectiv puterea corpului de a se vindeca este inimaginabila. Nu stiu ce vedeti voi aici dar eu vad frumusete de operatie pe cale de a deveni invizibila!

21 martie- o luna de la operatie

Am curatat, am pansat, am dat poze si domnul doctor a spus sa incep sa fac exercitiile la deget pentru a reda mobilitatea treptat. Nu vreau sa nu pot sa-mi flexez degetul si sa merg ca si cum ar fi de lemn.

I’m gonna be dancin’ in no time! Keep you posted!

28 martie- 5 saptamani de la operatie

Exercitii in continuare, nu mai am si pansament, doar fasa elastica pentru a nu rupe cojile cu soseta. Vreau sa pice ca s-a vindecat nu sa le rup si sa ma chinui iar sa se vindece rana provocata aiurea. Am spalat intreg piciorul cu apa si sapun, usor si pe langa operatie, adica am lasat sa curga apa peste tot si usor cu sapun, dar frecat pe langa operatie pentru ca de la atata infasat este foarte multa piele moarta. Este oddly satisfying! Pare mai sau ca sus pentru ca erau proaspat spalate si cojile se inmuiasera putin, dar va asigur ca e super bine.

4 aprilie- 6 saptamani de la operatie

Am primit vestea ca mai stau vreo 4-5 zile cu pantoful si incep usor, progresie aritmetica de 5 pasi pe ora sa merg fara pantof. Nu mult, nu fortat, putin ca sa inceapa piciorul sa se obisnuasca cu presiunea corpului. Pana una alta, le-am imbaiat cum trebuie, adica tinut cu totul in apa. Pana acum am spalat cu dusul usor, a curs apa cu sapun peste, insa nu au fost scufundate in apa. Incepe pielea moarta sa pice singura. Din nou, poate parea urat sau grav, insa nu e, este doar piele, mai bine zis coaja pe care nu vreau sa o dau jos fortat. Iar comparatie cu anul trecut, nu exista! Nu mai fumati!!!

11 aprilie- 7 saptamani de la operatie

Deci zilnic merg, fac exercitiile, sunt un pacient cuminte. Se vede si diferenta intre cum arata piciorul. Din nou, tot ce scriu aici este experienta mea si cum a reactionat corpul meu la tot. La tine e foarte posibil sa nu fie asa. Scriu articolele acestea doar orientativ pentru ca trecem prin acelasi proces, doar ca in alt ritm. Daca la mine a fost asa diferit la un picior si la celalalt, clar la tine va fi altfel. Sunt fericita. Sunt fericita ca am libertate, am inceput sa si conduc- avand in vedere ca piciorul proaspat operat este stangul si ca am masina automata nu este nici o problema-, dar tu urmareste indeaproape sfatul medicului si fa ce zice. Nu strica ce a reparat el, ca tot tu suferi!

P.S.:Inainte sa fim toti in carantina l-am intrebat pe domnul doctor de ce asa diferenta uriasa intre picioare-la modul recuperare- pentru eu sunt aceeasi, diferenta de ani intre interventii nu este, etc. Raspunsul a fost: ‘Iarna nu-i ca vara si piciorul drept nu este ca piciorul stang!’ Eu am crezut ca ma ia la misto, dar cumva are dreptate. Nici nu ma mai intereseaza, bine ca a fost asa si nu invers! De accea zic sa nu stai sa asculti la cum s-a tratat Lenuta si ce a facut Ionuta. Tu estu tu!