Ilinca la țară la bunici. Iese pe prag și strigă: „Bunicaaa!” Niciun răspuns. „Buuu-niii-caaa!!!” Nimic. Deodată, o văd cum zâmbește ghiduș după care strigă ceva mai încet: „Bunicuța-furnicuțaaa!” La auzul acestui apelativ bunica apare pe jumătate de lângă poiată. „Ce-i, Ilinca? Eu-s oleacă ocupată – dau mâncare la puișori” îi răspunde ea. „Vin și eu să te ajut” o anunță Ilinca și pornește spre ea val-vârtej.

Apoi, ajunsă la locul faptei constată: „Bunica, cocoșul acela are picioare portocalii!” Câteva minute mai târziu aleargă spre mine fericită: „Tati, uite! Uite, am găsit un ou în cuibar”. Și mi-l aduce fericită poclon ca pe o comoară. Pe scurt, pentru copiii de la oraș, viața la țară e un fel de Disneyland

***

Ilinca: Mami, știi unde s-au dus tati și bunicul? Soția: Unde? Ilinca: La Biscuit! Soția: Pescuit! Ilinca: Biiiiiscuiiiit! Soția: Ce să facă acolo? Ilinca: S...