nu te-am uitat. nu te uit.
ești în mine. ești al meu. chiar dacă doar în gând. chiar dacă
mi-ai fost doar un gând.
am încercat să îngrop amintirea ta sub piele. adânc.
am vrut să șterg privirea ta din ochii mei.
am așteptat să-ți plece pașii din suflet, așa cum mi-au plecat
din viață.
am urât fiecare clipă în care te-am simțit din nou aproape. și
nu erai.
plâng la imaginea chipului tău ca la un mormânt.
dar te accept.
ai fost un val pe marea mea. un val înalt, puternic, ce mi-a
scufundat corăbiile și s-a rostogolit în ape, până a răstălmăcit
adâncurile.
ai fost, mi-ai fost și am trăit prin tine.
am uitat să respir o vreme.
am crezut că a murit o parte din mine. și am murit jumătate,
odată cu tine.
dar te accept.
ești parte din ce am fost, până la un punct.
ai fost, ești și vei fi.
eu nu voi mai fi.
nu la fel.
de azi respir din nou, dar nu știu cine sunt.
sunt ca după o perioadă de amnezie profundă.
m-am trezit și în continuare te caut, dar de data asta ca să
mă găsesc pe mine.
tu m-ai povestit cel mai frumos, în brațele tale m-am regăsit
de fiecare dată.
te caut să mă povestești din nou, să știu cine am fost. să
înțeleg cine voi fi.
știu doar că după tine nu voi mai fi aceeași.
mă caut în fiecare zi.
și dau de tine.
