Eu pot să îmi pun la mână câte ceasuri vreau, Să le dau pe fiecare înapoi Cu ani și ani, Secunde împărțite Pe structuri moleculare, Eu tot nu o să pot să resimt, Ce am simțit în 1994, Când, cu o fracțiune de secundă Înainte, ȘTIAM Că o sa mă nasc. M-am simțit nimicul plin Din nimicul gol și vulgar În care mă făceam că sunt, Mă chinuiam să mă pun Cap la cap, Ca să se înțeleagă ceva și din mine, Până când m-am născut într-adevăr, Și nu am mai știut de capul meu, De mii și mii de minute încoace. De când m-am privit ultima oară În ecou, Nu am mai știut cum să țip la mine în oglindă, Cum să mă port pe stradă, Și cum să îmi port părul. De când m-am născut, Am uitat cu lux de amănunte ce sunt, De parcă nu aș fi știut niciodată, De parcă nu aș fi fost vreodată. Eu sunt / tu ești/ el – ea este Eu zic să te mai întrebi o dată©
Filed under: