A auzit el de răutate, de oameni care suferă de alzheimer atunci când trebuie să fie umani, de distrugeri și de plănsete, dar nu le-a trăit niciodată. Nu le-a simțit mirosul, nu le-a atins, nu le-a pipăit violent, fin sau obsecen.

Cu un univers mic și bine închegat, timpul l-a dus spre alte meleaguri unde spațiul era imens, lumea multă și grăbită, unde mirosurile sunt plăcute și neplăcute, unde orice pas e important, unde mai mult ca niciodată trebuie să fi întâi o temniță închisă bine cu cheia liniștii și-apoi un palat unde regele trăiește pentru supuși, trăiește singur, cu ușile deschise. Masca era vitală. Îmbrăcămintea era un accesoriu. Fericirea era doborârea celuilalt care e mai bun decât tine.

V-am spus descrierea decorului. Personajele reprezintă adevărate psihologii. Cu toții am pornit din același stadiu, de pe aceeasi treaptă. Diferența o reprezenta privitul peste umăr înapoi la clipele tr�...