Mai rămăsese o zi din 2016 și mai aveam o carte de terminat. După ce am sucit situația pe toate părțile, mi-am dat seama că genul cărții respective nu mă atrage în momentul ăla și că cel mai probabil, carte va fi terminată în anul ce urmează. M-am mai plimbat puțin prin cameră și m-am gândit că am totuși chef să citesc ceva, dar nu am nici ce mai vagă idee ce. Apoi, dacă nu citesc nimic, mă voi simți vinovată că pierd timp prețios pe care îl pot folosi pentru a mă îngropa în paginile unei cărți bune - și am dat cu ochii de Ultimul avanpost. Îmi e rușine să menționez de cât timp mi-a fost trimisă această carte de către autoare. Și îmi e și mai rușine să menționez că nici măcar nu am un motiv bun pentru care nu am citit-o până acum. Oricum, o mare parte din mine se bucură că nu m-am apucat de acea...