De când ne naştem, plecăm în căutarea Iubirii.
Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alţii pofta de ea. Înţelepţi
sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putinţă să nu mai provocăm
durere. Multe din mâhnirile noastre esenţiale vin din
imposibilitatea sau neştiinţa de a închide uşi; uşi ale trecutului.
Înăuntrul nostru e mereu curent. Ba uşa, ba geamul au rămas
deschise. Zeci de uşi, sute de geamuri, în funcţie de cât a visat,
sperat, dorit sau construit fiecare. Uşile marilor noastre iubiri,
uşile marilor dezamăgiri, uşile rănilor, uşile răutăţilor, uşile
mândriei, ușile…uşile… Ferestrele curiozităţii, ferestrele
pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele
credinţei, ferestrele… Hrisostom Filipescu