Roma a avut parte de multe schimbari in vremea lui
Cezar: se spune ca dictatorul a gasit un oras de caramizi si a
lasat unul de marmura. Cezar a dezvoltat conceptul unei metropele
imperiale si a pus bazele dezvoltarii urbanistice care avea sa aiba
loc mai tarziu sub Augustus Octavian.
In aceasta perioada s-au investit foarte multi bani in
constructia de vile, poduri, strazi, monumente si alte lucrari
publice. O buna parte din aceste resurse investite veneau din
teritoriile cucerite(Macedonia, Asia Minor, Africa, Spania, Galia,
Creta, Sicilia, Sardinia etc.).
Un fenomen timpic al secolului I i.Hr. era reprezentat
de investitiile imobiliare: preturile avand parte de o crestere
accelerata. O casa cumparata cu cateva zeci de mii de dinari in
Palatino, cea mai scumpa zona din vreama respectiva, putea valora
in cativa ani cateva milioane.
Averea lui Cezar a inceput sa se formeze dupa ce el a
inceput cariera politica, pana in acel moment el avand datorii de
cateva milioane de dinari catre prieteni si banci. Victoriile sale
i-au largit patrimoniul considerabil, el castigand mult din prazile
de razboi. In cazul averilor confiscate erau facute multe jocuri,
ele fiind transferate de la o persoana la alta, schimbandu-si
valoarea, dupa criterii care nu aveau nimic de a face cu realitatea
economica. Un exemplu este cel al averii lui Pompei, care a fost
vanduta pentru o suma derizorie de 50 de milioane, pentru ca mai
tarziu Sentaul sa ii ofere fiului acestuia o indemnizatie de 70 de
milioane. Cand a devenit dictator, averea statului a devenit
practic averea sa personala. Cezar a creat un exemplu care avea sa
fie urmat de multi, punand mana pe resurse uriase si platind
soldati care sa ii apare interesele.
In anul 46 i.Hr., pentru prima data dupa incercarea
esuata din 217 i.Hr., sunt realizate monede din aur in valoare de
25 de dinari, ce reprezentau o valoare de 12 ori mare decat cea a
unui argint. Se estimeaza ca dupa triumfurile lui Cezar au fost
distribuite monede de argint in valoare de 200 de milioane de
dinari, la care se adauga monedele proaspat realizate, din aur, in
valoare de 20 de milioane de dinari.
Abundanta de moneda face ca dobanzile incasate de banci
sa se reduca de la 12% la un minim de 4%, pentru cetateni. In cazul
strainilor si a celor din provinciile cucerite, dobanda ramanea
mereu la 12%. Sume importante au fost atunci imprumutate de catre
banci si privitati la orase si personaje bogate din
orient.
