Postat Maria
Toți părinții își fac speranțe și prin aceste speranțe
își distrug copiii. Trebuie să te eliberezi de părinți. Așa cum
într-o zi ieși din pântecul mamei… După 9 luni, copilul își
părăsește mama. Oricât de golită s-ar simți, copilul trebuie să
părăsească trupul ei. Vine și o altă zi în viață, când copilul va
părăsi așteptările părinților. De-abia atunci, pentru prima oară,
va deveni o ființă cu propriile drepturi, pe propriile picioare.
Atunci va deveni cu adevărat liber. Dacă părinții sunt atenți și
înțelegători, își vor ajuta copilul să devină liber cât mai repede.
Nu-l vor condiționa pentru a-l folosi, ci îl vor ajuta să trăiască
în iubire. Așa se va naște o lume nouă, în care oamenii vor munci
din iubire. Tâmplarul va munci pentru că iubește lemnul. Profesorul
va preda pentru că iubește învățătura. Cizmarul va face pantofi
pentru că-i place meseria. Dar acum se întâmplă ceva foarte neclar.
Cizmarul a devenit chirurg, iar chirurgul a devenit cizmar. Amândoi
sunt furioși. Tâmplarul este politician, politicianul este tâmplar.
Și ei sunt furioși. Toată existența pare să fie furioasă. Uitați-vă
în jur, la fețele oamenilor: unul e mai furios decât altul. Fiecare
pare a nu fi acolo unde trebuie. Niciunul nu se simte împlinit,
nu-și simte utilitatea, și acest lucru îl obsedează.
Osho
