În om subzistă ceea ce psihologia numește „conștient, inconștient, subconștient”, cu diferite variații pe aceeași temă. Nu vreau să fac aici un expozeu, nici să urmez o abordare critică a celor trei concepte, ci doar să pun niște întrebări.

Cine a avut vreodată un vis care i s-a părut mai real ca realitatea, deși știa că nu este real în timp ce visa?

Cine și-a impus să se trezească noaptea, pentru că, la un moment dat, și-a dat seama că este personaj într-un vis care îi cauzează suferință și a vrut să-l oprească?

Am observat că visele mele îmi completează viața, că sunt complementare situațiilor trăite, că echilibrează balanța în zonele în care am un deficit sau un surplus în realitate, față de un construct de ideal auto-stabilit.

Cu alte cuvinte, �...