Mi-am deschis aripile
Spre un soare aiurit,
Care, în loc să încălzească,
Aruncă aievea cu oameni de gheață
Pe străzi.
Mi-am luat iubirea
Și, ascunzându-i trupul sub mine,
Am fugit către locuri calde.
Iubirea respira cam greu
Sub aripile greoaie,
Îmi gâdila nervii
Și-mi săruta pieptul
– inima pulsa timpul
Pentru zilele ce urmau.
Repede, repede, să zburăm
Să ajungem
Gheața se sparge în privirile mele
“nu ai să îmi atingi iubirea”
Când iubirea, sub ochii mei,
Își desface aripile noi
Și… zboară spre soare…
Și suflă
Și zbiară la el…
-uite, l-am încălzit!
Mă ia acum sub aripile ei
Și mă întoarce acasă.
Acum putem
să ne odihnim aripile…
Filed under: