​Mi-am deschis aripile

Spre un soare aiurit,

Care, în loc să încălzească,

Aruncă aievea cu oameni de gheață

Pe străzi.

Mi-am luat iubirea

Și, ascunzându-i trupul sub mine,

Am fugit către locuri calde.

Iubirea respira cam greu

Sub aripile greoaie,

Îmi gâdila nervii

Și-mi săruta pieptul

– inima pulsa timpul

Pentru zilele ce urmau.

Repede, repede, să zburăm

Să ajungem

Gheața se sparge în privirile mele

“nu ai să îmi atingi iubirea”

Când iubirea, sub ochii mei,

Își desface aripile noi

Și… zboară spre soare…

Și suflă

Și zbiară la el…

-uite, l-am încălzit!

Mă ia acum sub aripile ei

Și mă întoarce acasă.

Acum putem

să ne odihnim aripile…