Suvițe de păr întunecat se lasă pe fruntea-mi obosită de ani Ca ramuri ciuntite de salcie neagră; Din ochi, micșorați și nervoși, curg vise rănite de viață. Oglind-a durerii, construcția crește treptat, Un turn construit să-ntreacă ființa ce stă între ziduri, O Ană pierdută, Manole curgând în neștire izvor… Secolu’-acesta a trecut, urmează mereu altul;… Continue reading ZIDUL