iancu mihaela

Articole postate de iancu mihaela

  • Final de drum... 624

     Unele lucruri sunt frumoase tocmai pentru că au trecut prin dezastru. Unele suflete strălucesc tocmai pentru că s-a ales cândva praful de ele. Unii oameni sunt minunaţi tocmai pentru că sunt imperfecţi. Iar alţi oameni nu calcă strâmb şi nu greşesc tocmai pentru că au iertat destul cât să ştie cât de tare doare să fii pus în situaţia de a ierta, de a fi rănit.    Femeia te iartă pentru că se teme să nu cumva să te piardă. Femeia te iartă pentru că are impresia că nu poate trăi fără tine. Te iartă pentru că are încredere şi pentru că ea uită cum era viaţa înainte de a-l cunoaşte pe cel pe care îl iubeşte. Te iartă de trei, patru, cinci ori, dar de câte ori să te mai ierte, oare, dacă tu nu te înduri să îi ierţi sufletul de atâtea suferinţe, de atâtea răni, de atâtea frământări lăuntrice care nu îi dau pace?      Te iartă până renunţă la tine de tot şi nici nu mai vrea să aud

    Citește mai departe

  • Cum am inceput sa iubesc cartile... 593

    Să fi avut vreo 14 sau 15 ani când mi-am dat seama că îmi plac cu adevărat cărțile. Lectura obligatorie din liceu nu-mi plăcea deloc și făceam tot posibilul să scap de corvoada lecturii. Asta până am început să citesc Enigma Otiliei. Am și astăzi în față coperta și paginile desprinse de pe cotor… După ce am deslușit această „enigmă” am prins gustul cititului. Am început să citesc cu drag chiar și acea lectură obligatorie. După o vreme, am început însă să vreau mai mult, îmi doream să explorez și alte lumi. Am descoperit Dama cu camelii, care a rămas singurul roman pe care l-am citit de două ori și pe care l-am perceput diferit, având vârste diferite. Citind, mă redescopeream și începeam să mă exprim cu mai multă ușurință atât în scris, cât și verbal.

    Citește mai departe

  • cuvintele... 602

    Cred cu tărie, acum mai mult ca oricând, că într-o relație, de orice natură, comunicarea este cea care creează o bază solidă a celorlalte sentimente care apar pe parcurs. Cuvintele sunt cele care fac lumea să se învârtă. Ele pot să schimbe oamenii pentru totdeauna, îi pot determina să se iubească sau să se urască, să aibă încredere sau să devină suspicioși, să rănească sau să vindece. Da, cuvintele au o forță incredibilă și uneori chiar nu suntem conștienți de impactul pe care îl au. Ceea ce spui rămâne spus, iar ceea ce spui și rănește se poate să nu se vindece niciodată. Vine o vre

    Citește mai departe

  • inca nu am invatat sa pierd... 584

    Nu am învățat să pierd. Nici oameni, nici lucruri. Urăsc să mă simt înfrântă și să simt cum jumătate din viața care îmi curge prin vene dispare într-o milisecundă în care mă văd fără acel ceva sau cineva pe care îl iubesc.În ultima vreme simt cum anumite lucruri și ființe îmi scapă printre degete, iar eu nu pot decât să asist neputincioasă la acest spectacol macabru în care nu sunt doar spectator. Mi se pare groaznic, groaznic în adevăratul sens al cuvântului „să nu mai ai”. Genunchii parcă se transformă în plastilină, în stomac se cască un hău, iar de gât te strânge o mână invizibilă, dar fermă, care îți ia și ultima suflare. Iată deci cum mă simt eu când sunt pe cale de a pierde și totul se petrece sub ochii mei. Dacă puterea unui om se măsoară în funcție de cum înfruntă acesta pierderile, de orice fel, în momentul în care se întâmplă, aș fi puternică doar pe jumătate. Pentru că după ce experimentez toată disperarea, mâhnirea, frustrarea și neput

    Citește mai departe

  • Inapoi in trecut... 561

    E greu să pleci şi uneori e chiar mai greu să rămâi. Dar cu siguranţă cel mai greu este să nu mai priveşti deloc înapoi.E posibil să nu învăţăm niciodată să lăsăm totul în urmă. Ne impunem să facem asta, dar într-un moment de slăbiciune dăm fuga înapoi. Poate că teama de necunoscut, nesiguranţa ne împinge să facem cale întoarsă pe drumurile deja ştiute. Şi poate că uneori e bine să o facem. Să ne întoarcem acolo unde am lăsat părţi din noi. Uneori pentru a le recupera, alteori pentru a găsi răspunsuri la întrebări care ne consumă emoţional, pentru a accepta fapte şi pentru a ierta greşeli. Pentru a ne împăca propriul suflet. Cândva, ai plecat. A venit o zi când ai decis că e momentul să pleci, realizând că acolo unde erai un univers ai devenit o planetă mică şi neînsemnată sau că locul tău în inima celuilalt nu mai e chiar al tău. Sau poate c-ai plecat dintr-un moft, încercând să-ţi dovedeşti ţie însuţi ceva.Tu ai greşit sau el a greşit sau aţi gr

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile