stan madalina

Articole postate de stan madalina

  • Despre intimitate, in relatia analitica... 465

                Asa cum descriu deseori pacientii, intr-o psihoterapie, sentimentul de intimitate fata de analist apare la un moment dat sau... nu intarzie sa apara. Este firesc, altminteri insasi relatia analitica ar deveni subiect de studiu.          Intimitatea in context analitic nu presupune focusarea doar pe aspectele pozitive ale relatiei. Ura, furia, invidia distructiva trebuie luate in considerare si puse in discutie la fel ca si dragostea, toate facand parte dintr-o relatie fireasca. Pacientul trebuie incurajat sa vorbeasca despre ele, astfel incat dezvoltarea intimitatii in relatie sa fie posibila. Winnicott spunea ca dragostea, in forma sa cea mai primitiva, contine cruzime si distrugere. Recunoasterea acestor sentimente de catre pacient este absolut necesara astfel incat acesta sa fie ajutat sa-si integreze lumea obiectelor interne.

    Citește mai departe

  • De ce o psihoterapie?... 444

    Inevitabil, inaintea oricarui inceput, ne punem o sumedenie de intrebari, ne trec prin minte fel de fel de ganduri, iar emotiile isi spun cuvintul. Unii sunt mai curiosi, altii mai... curajosi. Unii resping de la bun inceput ideea, altii par a se mai gandi. "Ce o fi? Cum o fi?". Complicat..., inutil (!?), uh!..., de-a dreptul neinteresant... Si totusi... "tare mi-ar prinde bine sa pot vorbi cu cineva". Sau... "ar fi bine pentru X sa stea de vorba cu un terapeut!"... Oamenii au, in general, un mare semn de intrebare in ceea ce priveste psihoterapia si reactioneaza pe masura. Nu ne putem mira ca se intampla asa, atata timp cat se stiu inca prea putine lucruri despre acest proces - cu totul necunoscut chiar pentru multi, foarte multi dintre semenii nostri. Psihologia pare a fi, astazi, o meserie la moda, dar - din ignoranta sau, poate, din saracie - prea putini oameni cu proble

    Citește mai departe

  • Intalnire cu un psihoterapeut... 432

    Am lucrat dintotdeauna cu oameni si cuvinte. I-am invatat pe unii, am scris pentru altii. La un moment dat, mi-am dat seama ca drumul meu, intrebarile mele, gandurile mele treceau inevitabil prin sufletul celorlalti. S

    Citește mai departe

  • Despre noi si viata - asa cum e sau nu e ea... 338

    Viata ca o minciuna, ca o iluzie sau ca o intamplare este mult mai usor de trait.Daca ne-am dori sa stim mai mult, ar exista riscul de a ne d...

    Citește mai departe

  • A fi, a deveni adult... 630

    Se intampla sa auzim in jurul nostru ori sa ne vina pur si simplu in minte expresii precum: “Ma asteptam sa te comporti ca un adult!…” sau “Cata lipsa de maturitate!…” sau “ Tot un copil ai ramas!…” – expresii ce contin o doza mai mare sau mai mica de repros, dezamagire, tristete. Putem simti chiar furie si o imensa neputinta de a fi pe aceeasi lungime de unda cu celalalt – un celalalt adult, pe care il percepem intr-un anume fel, de la care avem anumite asteptari si asupra caruia proiectam mult din propria noastra constructie interioara. A fi, a deveni adult – in ce masura, ne pute

    Citește mai departe

  • Iubim...... 387

    ...atat de mult, pe cat de putin am fost iubiti… atat de haotic, pe cat de incert am fost iubiti… atat de violent, pe cat de abuziv am fost iubiti... Iubim si nu stim ce iubim... iubim fara stim de ce. Iubim, iubim, iubim fara-ncetare, caci... neavand, e greu sa “regasim”... Iubim cu putere, cu speranta, cu legamant – neconstientizand faptul ca nu oferim decat ceea ce stim si ceea ce avem... neincredere, lipsa, fragilitate. “Iubim” – insa ne trezim primind, in schimb, chiar propria “creatie”... dezordine, esec, suferinta. Iubim asa cum suntem noi, iubim atat cat avem... Repetam - insa “iubirea”... nu se schimba. Cautam - dar... cum putem gasi ceva ce insisi noi nu stim a defini: nu are “forma”, sunt doar imagini frante; nu are sens, doar amintiri uzate; nu are-o baza, nu este un intreg, ci doar un cub cu laturi s

    Citește mai departe

  • Bariere catre intimitate... 399

     “Nimic nu poate fi vazut doar in paginile unei carti; trebuie sa-ti vezi si inima”.            Cu totii avem nevoie de intimitate. Este o dorinta innascuta, indispensabila supravietuirii. Cercetarile indica faptul ca ea promoveaza bunastarea. Oamenii capabili sa dezvolte relatii de intimitate sunt mai putin predispusi manifestarii unor simptome psihologice, au o rata de mortalitate mai mica, mai putine accidente si prezinta un risc mai mic de i

    Citește mai departe

  • Intalniri cu emotii - lecturi si discutii psihanalitice 380

    Intr-o lume in care cunoasterea este omniprezenta, iar informatia la indemana oricui, comunicarea - desi atat de mult evocata - pare a nu se ridica la inaltimea nevoilor celor mai multi dintre noi. A simti si a gandi relatia cu noi insine si cu ceilalti nu constituie o prioritate. A face, a actiona - indiferent de consecinte - reprezinta ceva mult mai usor si mai important. Cu toate acestea, nu suntem feriti de conflicte, de rupturi, de neimpliniri. Relatia dintre parinte si copil nu scapa nici ea de amprenta vremurilor. Graba, neajunsurile, disperarea ori, dimpotriva, perfectionismul, viziunile idealizante, asteptarile prea mari isi spun cuvantul si afectea

    Citește mai departe

  • ... 377

    ...

    Citește mai departe

  • Aleg sa traiesc - suport emotional in cancer si alte afectiuni grave 392

    Disparitia simptomului (in urma administrarii tratamentului ­medicamentos, a unei interventii chirurgicale ori chiar a unei psihoterapii de scurta durata) reprezinta doar o etapa in ­procesul de vindecare sau de ameliorare a bolii. Disparitia ­simptomului nu echivaleaza neaparat cu disparitia suferintei, cu schimbarea, cu ­imbuna­tatirea reala a vietii individului; caci, asa cum poate stim deja, orice simptom are o cauza, de cele mai multe ori bine ascunsa. Atata timp cat nu investigam acea cauza sau acele cauze bine ascunse - negandite/nevorbite vreodata -, avem toate sansele ca suferinta sa se manifeste din nou, la un interval de timp oarecare, prin acelasi simptom sau prin altul

    Citește mai departe

  • Singuratate si psihoterapie... 386

    In singuratate, nu exista cuvinte. Sau, cel putin, nu le putem rosti. Exista doar un soi de agonie... Nu ne putem vorbi singuratatea - totusi, daca izbutim sa o descoperim si sa ramanem acolo, in singuratatea noastra, este posibil (doar posibil) sa tasneasca unele fragmente dintr-un limbaj in care sa putem vorbi despre ea, si, poate ca vorbind, vom gasi un ecou in singuratatea altcuiva. Cufundati in cea mai adanca singuratate, nu ne putem simti nicidecum bine. Inconjurati de disperare, ne gandim ca nimeni altcineva nu s-a mai simtit vreodata asa. “Doar eu!”… Deseori, apare si un sentiment intens de rusine – oricat de mult s-ar vorbi, in societatea noastra, despre

    Citește mai departe

  • Despre singuratate (I)... 363

    Despre singuratate s-a vorbit si se tot scrie. Ca despre orice, de altfel. Felul in care fiecare o face difera insa... Despre siguratate imi vorbesc si pacientii care intra in cabinet. Fiecare, in felul sau. Despre singuratate ar putea vorbi oricare dintre noi daca am avea curajul sa recunoastem ca, de fapt, toti traim in mijlocul unei imense singuratati, inconjurati si interactionand mai mult sau mai putin cu altii. In singuratate, suntem cu adevarat noi insine. In singuratate, nu e loc sa ne mintim. Acolo de fapt se traieste realitatea. Acea realitate pe care o traim, o stim doar noi - nevazuti, neauziti, nestiuti de nimeni. Acela este locul in care, dupa ce sfarsim prin a ne minti pe noi si pe ceilalti, lasam frau liber tumultului de stari, fantasme, ganduri si intrebari.

    Citește mai departe

  • Simptomul si cura psihanalitica... 376

         Imi place sa invat din carti, dar nu-mi place sa vorbesc din carti. Imi place sa scriu, sa ascult si sa le vorbesc oamenilor - nu din carti, ci din suflet, asa cum am invatat... Imi place sa simt si cred ca cele mai autentice ganduri se nasc din experientele traite, din contactul cu realitatea, oricare ar fi ea.      Venirea la cabinet presupune asumarea realitatii si incercarea de a o deslusi. Unora le iese, altora nu - se stie doar ca functionam pe niveluri diferite de trairi, de acceptare a realitatii, de putere de a suporta conflictul; atat de diferite incat nimic nu poate garanta, cel putin in decursul intalnirilor preliminare, cat timp cei doi, terapeut si pacient, vor lucra impreuna ori care vor fi intensitatea, adancimea si efectele terapiei. Asta si pentru ca uneori suntem pregatiti pentru a ne aventura in propria noastra viata, alteori, nu. In primul caz, parcurgem traseul terapeutic atat timp cat simtim ca suntem pe dru

    Citește mai departe

  • Ganduri, cuvinte, sensuri, emotii - incursiune in psihoterapia psihanalitica 379

    1. Psihoterapie psihanalitica individuala Criza financiara, pierderea locului de munca, crizele conjugale, abuzuri de tot felul, suferinta pierderii unei persoane dragi – sunt tot atatea posibile intamplari nefericite ce apar pe timpul vietii. Exista persoane la care astfel de intamplari lasa urme adanci, toate aspectele vietii fiind perturbate - relatiile afective, viata sociala, cea profesionala. Acesti oameni nu mai au puterea de a cauta singuri solutii. Nu mai cred in ei insisi. Nu mai au incredere in ceilalti, in viitor. Cum poti fi ajutat?Specifica gandirii psihanalitice este concentrarea pe ceea

    Citește mai departe

  • Relatii de iubire...... 527

    Exista o "limita" pana la care iubim. Frumos, deplin, entuziast, increzator. Exista o limita pana la care ne daruim, in aceeasi masura. Avem, in mod repetat, impresia (sau dorinta) ca, "de data asta" va fi pentru totdeauna... O iubire pentru o viata. Se intampla, insa, "ceva" si... brusc - totul inceteaza a mai fi ce a fost... Ce ne impiedica sa mai iubim, sa mai avem incredere, ce ne scade brusc entuziasmul? Ce ne sperie?... Ce ne impiedica sa mai fim noi insine si, parca, ne transforma? Suntem dezorientati, frustrati, lipsiti de intelegere si putere de a mai continua. Iesim buimaci dintr-o relatie si ne aruncam cu disperare in alta, sperand ca aici ne vom (re)gasi fericirea. Proiectam, din nou, aceleasi asteptari, aceleasi dorinte, aceleasi sperante, dar culegem, in cele din urma - pentru a cata oara? - aceleasi dureri, aceleasi dezamagiri. Ne revoltam impotriva (fostilor) parteneri, ne blocam in a le "recunoaste" vina pentru esecul relatiei, s

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile