Mamă, soție, profesoară și blogger. Am un fiu și doi căței. Iubesc cartile, copiii, animalele, calatoriile, florile, muzica, muntele. A, si blogging-ul, bineinteles :))
Profilul de blogger pe toateBlogurile
BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (5) Când o auzi ce spune, fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: – Vai, dragă mamă, vrei să mă izgoneşti? Unde să mă duc? Că doar n-am nici patrie, nici prieteni spre care să mă îndrept! Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. Nu mă izgoni de-aici! Citește mai departe »
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (4) Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade, fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. Cât despre domniţă, nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic! Citește mai departe »
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (3) De îndată ce împărăteasa fu numai cu el, începu să plângă amarnic şi-i spuse: – La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară, dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere? Am avut trei fiice, iar cea mai tânăra era atât de frumoasă, că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. Citește mai departe »
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (2)Când îşi termină vorbele, bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. Apoi îi luă şi legătura din spate, şi coşurile din mâini şi, privindu-l foarte prietenos, îi spuse: – Acum, aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. Citește mai departe »
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (1) Când auzi că-i vorba de-o oră de mers, flăcăul şovăi oleacă, dar bătrânica nu-i mai dădu drumul, ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş. – Vezi ce uşor e? zise ea. – Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul. Citește mai departe »
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Trăia odată, demult de tot, o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor, într-un loc necălcat de picior omenesc. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte, iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită. Citește mai departe »
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Peștișorul de aur (1) Pescarul îi spuse peștișorului cea de-a doua dorinţă a femeii sale. Peştişorul îl asigură că dorinţa îi era ca şi îndeplinită – la întoarcere va găsi o casă nouă, încăpătoare, din care nu va lipsi nimic. Citește mai departe »
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. A fost o dată ca niciodată un pescar bătrân, care locuia împreună cu nevasta lui în apropierea ţărmului unei mări îndepărtate. Bordeiul lor era neîngrijit şi dărăpănat, iar bătrânul, slăbit de povara anilor, de abia îşi mai ţinea zilele. Nu mai ieşea pe mare, la pescuit, de teamă că n-ar putea face faţă valurilor mai puternice. Îndrăznea doar să se urce în barca lui veche, legată de o rădăcină uscăţivă de pe ţărm, de u
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Continuare la Croitorașul cel viteaz (6) Croitorașul îi chemă pe vânători ca să-i aiba drept martori că prinsese fiara, iar după aceea se înfățișă împaratului, care, de voie, de nevoie, trebui să-și țina cuvântul și să-i dea fata și jumătate din împărăție. Nunta se sărbători cu multă strălucire, dar cu puțină bucurie. Și așa se făcu că croitorașul ajunse împărat. Citește mai departe »
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Continuare la Croitorașul cel viteaz (5)Croitorașul se înfățișă împăratului și-i ceru răsplata care i se cuvenea. Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută și scorni pe loc altceva, cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta, care îi stătea ca un ghimpe în coastă. – Prea te grăbești, voinicule, grăi împăratul. Cuvântul meu e cuvânt, dar mai înainte de a ți-o da pe fiică-mea de nevastă și jumătate din împărăție, se cuvine să mai săvârșești încă o faptă de vitejie! Citește mai departe »
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Continuare la Croitorașul cel viteaz (4) Curteanul îi povesti croitorașului că într-o pădure din apropierea cetății de scaun se pripășiseră doi uriași, și că blestemații aceștia nu făceau altceva decât să prade, să ucidă și să dea foc, făcând pierdute zeci de vieți nevinovate și pricinuind numai pagube. Și-i mai zise că, până atunci, oricine se-ncumetase să se apropie de ei își pusese viața în primejdie. Iar de s-ar arăta el gata să le vina de petrecanie acestor uriași, împăratul l-ar răsplăti pe măsura faptei lui vitejești și i-ar da de soție pe singura lui fiică și drept zestre o jumătate din împărăție. Citește mai depa
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Continuare la Croitorașul cel viteaz (3) A doua zi, în zori, uriașii o porniră în pădure și nici nu-l luară în seamă pe croitoraș. Uitaseră cu totul de dânsul. Când colo, ce să vezi: croitorașul pășea pe urmele lor, voios nevoie mare. Tare se mai înspăimântară uriașii atunci când îl văzură și, temându-se ca nu cumva să se înfurie pe ei și să-i facă pe toți chisăliță, o luară la goană de le sfârâiau călcâiele, nu alta. Citește mai departe »
Citește mai departe
BASM DE FRAȚII GRIMM. Continuare la Croitorașul cel viteaz (2)Uriașul îl duse pe croitoraș la un stejar falnic, care zăcea doborât la pământ, și-i zise: – Ia să te vad! De ești chiar atât de voinic pe cât spui, ajută-mă să scot copacul ăsta din pădure! Citește mai departe »
Citește mai departe
de VASILE ALECSANDRI Urmare la Despot Vodă (21) ACTUL V SCENA XI Cei dinainte, MOȚOC, SPANCIOC, STROICI, BOIERI și OSTAȘI (vin prin fund) MOȚOC Poarta-i deschisă, Despot!... cetatea s-a predatȘi Tomșa te ajunge; el intră în palat.Cutremură-te!... moartea s-apropie de tine! DESPOT Nu eu, boieri, dar Tomșa cutremure-se-n sine,Căci țin în a mea gheară copilu-i drăgălaș.Un pas... și el
Citește mai departe
de VASILE ALECSANDRI Urmare la Despot Vodă (20) ACTUL V SCENA VII CARMINA, DESPOT CARMINA Infame!... tu, infame!... om infernal ce ești!Nimic nu-i sacru ție!... A tale jurăminteAscund ipocrizia sub magice cuvinte...O! crudă mișelie!... Trei ani eu te așteptCu dorul, cu speranța, cu nerăbdarea-n piept... Și însă eu de tine eram dată uitării!...Ce-am fost dar pentru tine?... o pradă-a
Citește mai departe