Dali spunea undeva “Picasso e comunista. Yo tampocco.” – o traducere parafrazată ar fi „Saramago e comunist. Nici eu.”. Esenţa „Evangheliei dupa Isus Cristos” are ceva in comun cu volumele de propagandă istorică religioasă ale unor autori anonimi ruşi. Îmi amintesc involuntar de „Cum se nasc, trăiesc şi mor zeii şi zeiţele” a lui Em. […]
Citește mai departeANDREI PLEŞU este una dintre personalităţile reprezentative ale Şcolii de la Păltiniş şi un reper al vieţii publice şi academice româneşti, critic de artă, filozof, eseist; fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei „Noua Europă“ şi rectorul Colegiului „Noua Europă“. A debutat cu eseuri de istorie şi teorie a artei (Călătorie în lumea formelor, Pitoresc şi melancolie). După 1989 a devenit o voce publicistică inconfundabilă, aplecându-se, cu un umor grav şi nuanţat, asupra unor subiecte actuale sau perene ale politicii, ale culturii sau ale vieţii co
Citește mai departeIn romanul Muscind din moarte ca din ciocolata, Cela Varlam isi asuma trairea insuportabilului, pentru a da glas unui avertisment adresat intregii omeniri. O scena de o violenta halucinanta deschide paginile acestei carti. Istria. Locuitorii unui sat istro-roman, comunitate din care fac parte preadolescenta Ena si familia ei, sint ridicati, intr-o noapte, de un comando sirbesc, care-i transporta intr-o zona carstica, unde sint impuscati si/sau impinsi in crevasele abisale ale locului. Erau anii cind armata lui Tito trecuse la purificari etnice, recurgind la metode asemanatoare cu cele ale fostului ocupant. Intre Ena si Filip, ofit
Citește mai departeLectie de management – studiu de caz: La spargerea unei bănci, participă doi spărgători. Primul strigă: – „Nu mişcă nimeni! Țineţi cont: banii sunt ai altora, viaţa este a voastră.” Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în linişte. Asta se numeşte „Schimbarea Modului de Gîndire “ O tipă se întinde provocator pe masa... Continue Reading →
Citește mai departeO lectură ușurică, lină; este primul volum al unei serii care se cheamă Vatta's War, iar aici avem primele ostilități descrise prin prisma domnișoarei căpitan Vatta, Kylara Vatta. Tipa rocmai a fost silită să se ceară afară din Acadenia Militară din Slotter Key (asta e o planetă) din cauză că a fost mult prea încrezătoare într-unul din colegi (neah, nu e vorba de sex, ci de religie ... ei, ca să vezi!).Noroc ăc tatăl ei e șeful unei importante rețele de trasportatori-comercianți, și îi dă pe mînă o navă de dus șa fier vechi, așa, ca primă însărcinare, să vadă și ea cum e viața adevărată.Tipa are un talent înnăscut să se bage în bucluc, norco cu echipajul credincios ș
Citește mai departeUite o poveste simplă care din punctul meu de vedere bate de departe mult-lăudata trilogie marțiană a lui K.S. Robinson. (La naiba, cred că pînă și Prințesa Marțiană a lui E.R. Burroughs e mai interesantă decît lălăiala lui Robinson, ba chiar și Aelita lui A. Tolstoi, dacă tot am deschis discuția).Personajul principal Mark Watney este un astronaut abandonat din greșeală pe Marte în timpul unei furtuni de nisip ucigașe. Omul, botanist de meserie, refuză însă să se predea și încearcă toate trucurile posibile și imposibile pentru a-și prelungi existența, în ideea că următoarea expediție pe planeta roșie, deja planificată, va ajunge la timp ca să-l salveze. Ușor de zis, greu defăcut, căci inițial singura "armă" avută la dispoziție este Hab-ul, habitatul expediției, cu oxigenatorul, purificatorul de apă, reciclatorul și așa mai departe, plus o fermă de celule solare, plus două rovere marțieni, plus o mică pilă cu plutoniu (bun doar să genereze căldură, dar asta e, ne descurc
Citește mai departe1) Un vultur stătea sus într-un copac pe o creangă și nu făcea nimic. Un iepure s-a apropiat de el și i-a vorbit: „Se poate și eu să stau aici și să nu fac nimic ?” „se poate” – a răspuns vulturul. La un moment dat a venit vulpea și a mâncat iepurele de sub... Continue Reading →
Citește mai departeÎnchipuiți-vă un roman în care începutul e combinație de Oliver Twist cu Prinț și Cerșetor, partea a doua amestecă Comoara din Insulă cu Șarpele de Mare (stranietatea lui Moby Dick e prea ... stranie ca s-o introduc aici) , a treia parte aduce mult cu Supraviețuitorii de pe Chancellor, iar finalul are niște ecouri de Robinson Crusoe (nu, povestea lui Robinson, așa cum a scris-o Defoe, nici nu a început nici nu s-a terminat cu șederea pe faimoasa insulă).Eroul adolescent ne duce cu gîndul la un Bildungsroman, cum zic prietenii noștri nemți, și cam așa și este. Ajuns pe o balenieră, Jaffy Brown are ca sarcină îngrijirea dragonului de Komodo pe care expediția are ca sarcină să-l captureze și să-l
Citește mai departeLicia Troisi are vreo 34 de ani și este femeie, și a publicat această carte în 2004, cînd avea cu vreo 10 ani mai puțin. Sfîntă naivitate a tinereții, care spune că este bestial să lupți pentru adevăr, dreptate și bine. Eh! ăsta nu ar fi un capăt de țară; ăntr-o țară de corupți și o lume de supercorupți, lumea are nevoie de supereroi care să facă dreptate - vezi superman, Spiderman și comapnia.Nihal este o simplă fată half-elf (sună mai bine decît jumătate-elf, sorry!) care are instinct de luptător, vrăjitor-magician și ucigaș fără milă, ultima calitate fiind potențată de uciderea tatălui său adoptiv chiar în fața ei, de distrugerea orașului natal de către trupele Tiranului - ăsta e un fost magician superputernic și supertînăr, căzut, ca să ziceam așa, de partea întunecată a Forței - și, nu în ultimul rînd, de povestea aflată de ea de la terțe persoane cum că este de fapt ultimul mohican, ultima reprezentantă a rasei, rasă măcelărită, firește, de sîngeroasele trupe ale Tiranulu
Citește mai departeVorbim aici despre un roman scris în 1987, peste care nu aș fi dat dacă nu aș fi căutat un altfel de Endgame, anume acea minune scrisă de James Frey, minune care și-a făcut un super-promo-hype-reclamă cu vestea despre un mare premiu de sute de mii de dolari acordat celui care descrifrează cimiliturile din cadrul cărții, cimilituri bazate pe numere și culori ... ei bine, din punctul meu de vedere a dat chix într-un stil grandios, pentru că premisa cărții e muuult mai tîmpită decît media - iar eu sînt destul de tolerant la tîmpenii, cu condiția să mă mintă mișto. Cu toate astea cartea lui nu incită nici la urmărirea acțiunii, oarecum lîncedă, nici la dezlegarea ghicitorilor, căci în ea sînt înșirate fără noimă pentru mine o grămadă de numere (coordonate geografice mai mult), nu mai zic de culori ...
Citește mai departe