Ecleziastul reactualizat * Trei feluri prin care un rău poate fi sporit cu unul şi mai mare: să pui gaz pe foc, să dai un cal chior pe unul orb şi să schimbi o democraţie beteagă cu o dictatură sănătoasă. * Trei lucruri nu le poți recupera și patru nu le mai poți găsi odată […]
Citește mai departeSrsa: Ioan Barb...
Citește mai departe...
Citește mai departe...
Citește mai departeNoi, maghiarii din Ardeal De la 1990 încoace, când bolșevicii și prostimea adunată la Alba Iulia huiduiau pe Corneliu Coposu, până când Noua Dreapta defila pentru a înfricoșa maghiarii în localitățile unde trăiau de secole, nivelul de măreție ce ar trebui să caracterizeze o sărbătoare națională a coborât tot mai jos și mai jos. (…) […]
Citește mai departeDespre axa răului Dragnea și ai lui, pentru a scăpa de ani de pușcărie și a-și salva căpătuiala, nu s-ar da înapoi nici de la a arunca planeta în aer, darămite România. De la Iliescu la Dragnea, trecând prin stațiile Năstase și Ponta, istoria noastră post-comunistă a desenat axa Răului. Au facut din România, jefuind-o […]
Citește mai departe3. Florin și Steaua norocului (II) Trecu vremea şi întâmplarea cea ciudată, trăită de mezinul familiei, aproape că fu dată uitării. Şi uitată ar fi rămas dacă, într-o zi senină, fratele său mai mare nu le-ar fi spus şi el părinţilor că vrea să plece în lumea largă. – Ce tot vorbeşti tu acolo, îl […]
Citește mai departeCâteva tipuri de scriitori * scriitorul normal: crede că vede ceva ce alţii n-au văzut şi gândeşte lucruri la care alţii nu s-au gândit * scriitorul începător: se gândeşte la lucruri pe care alţi scriitori de mult le-au văzut * scriitorul naturalist: vede ce au văzut şi alţii, dar le-a fost jenă să spună * […]
Citește mai departeDe sinele meu stă în ştreang Întunericul preacucernicContemplând infinitul ce nu i se cuvineSoarele îşi potopeşte lacrimile dogoritoareLepădând seninătatea unor Timpuri“- Ce creatură a zămislit haosul?În ce baptiseriu din Styx fost-am sfințită în tenebre?”Repausate stele se oglindesc pe rebeliunea cutremurată a razelor lunii,Testimoniu al decadenței abisului care îmi curge prin vene;Sinele nu se descinde prin nucleare şi nalte raiuri,Adoră să adaste în purgatoriuTrăgându-mă în lanțuri prin țărâna umedă a sentimentelor,Până ce îmi simt buzele cuvânt nămolit de amoral amorŞi sufletul jupuit de pe sâni întru suavă pervertire.Colbul paşilor mei sunt ombre necartografiateAle stării de a fi eu cu mine în Ea.Scrijelite epitafuri îmi plagiazăRenegatele taine când noemele mi se înfiripă...Renaşterea la care sunt chemată de simfonia corvilorTrezeşte întrebări:“- Oare au putrezit sensurile răspunsurilor?Care este tipo
Citește mai departe