Continuăm seria Cărți care au schimbat lumea și ne oprim, fiindcă anul acesta sărbătorim 250 de ani de la nașterea scriitoarei, asupra romanului Mândrie și prejudecată, deJane Austen – fiindcă #WeKnowBooks și uneori cele mai mari revoluții se poartă în saloane, printre replici tăioase, dansuri și… cereri în căsătorie.

1. 250 de ani de la nașterea unei figuri literare fundamentale #JaneAusten250

Cum spuneam, anul acesta se împlinesc 250 de ani de la nașterea lui Austen (1775), un moment prielnic pentru a reflecta asupra moștenirii sale literare și culturale. Deși a trăit doar 41 de ani, impactul pe care l-a avut asupra literaturii și asupra modului în care înțelegem rolul femeii în societate este imens, iar operele sale continuă să inspire milioane de cititori în întreaga lume. Opera sa rămâne relevantă și actuală, iar această aniversare este un prilej de a revedea cu admirație rafinamentul, umorul și inteligența cu care a construit o lume care încă ne provoacă să gândim diferit.

2. Cine a fost Jane Austen și de ce i-a fost posibil să scrie cu atâta iscusință

Jane Austen s-a născut în 1775 într-o familie de clasă mijlocie superioară, parte din gentry (mica nobilime rurală engleză), fără mari averi. Tatăl său, George Austen, era un preot anglican respectat, care a acordat o importanță deosebită educației copiilor săi, în special fetelor. Deși nu făceau parte din aristocrație, familia Austen avea acces la o cultură bogată, biblioteci extinse și contacte sociale importante în comunitate. Această poziție socială intermediară i-a oferit lui Jane un cadru ideal pentru dezvoltarea intelectuală, cu acces la lecturi variate și o educație informală, dar solidă, dobândită în mare parte acasă și prin conversațiile profunde și stimulante purtate cu membrii familiei.

Într-o epocă în care educația formală a femeilor era limitată și adesea restricționată la deprinderi domestice, Jane Austen a fost o excepție remarcabilă. Curiozitatea sa, pasiunea pentru literatură și spiritul critic ager i-au permis să se formeze ca o scriitoare rafinată, cu un stil distinct și o înțelegere profundă a societății în care trăia. Deși nu a avut acces la învățământ universitar sau la rețelele literare ale bărbaților din înalta societate, a găsit modalități de a-și perfecționa talentul prin lectură autodidactă, scris constant și corespondență cu membri ai familiei și prieteni cu preocupări culturale.

Jane Austen a publicat majoritatea roman­elor sale sub siguranța anonimatului, conform uzanțelor vremii pentru femeile scriitoare. Rațiune și simțire/ Sense and Sensibility a fost publicat în 1811 sub indicativul „De o doamnă” („By a Lady”), urmat de Mândrie și prejudecată/ Pride and Prejudice în 1813, care i-a adus recunoaștere critică și popularitate, de asemenea anonim. Alte romane precum Mansfield Park (1814) și Emma (1815) au urmat același tipar anonim. Ultimele două romane, însă,  Mănăstirea Northanger/ Northanger Abbey șiPersuasiune, au fost publicate postum în 1817, de data aceasta cu menționarea explicită a numelui său, datorită eforturilor fratelui ei, Henry Austen, care a dorit să-i asigure recunoașterea.

Publicarea sub propriul nume era, așadar, o chestiune delicată pentru o femeie la începutul secolului XIX, căci acestea se confruntau cu prejudecăți sociale puternice. Anonimitatea, însă, nu a împiedicat romanul să fie primit bine de critica literară și de public, care au apreciat ironia fină, caracterizarea vie și construcția elegantă a poveștii.

Succesul său restrâns din timpul vieții reflecta totuși limitele sociale impuse femeilor. Jane Austen a rămas o scriitoare relativ modestă ca recunoaștere și câștiguri materiale, dar a câștigat respect în cercurile literare și printre cititori. În epocă, Mândrie și prejudecată a fost considerat un roman plăcut, rafinat, cu un umor subtil, apreciat în special în mediile cultivate, dar fără să provoace o revoluție culturală imediată.

Totuși, în timp, influența operei sale a crescut exponențial. Prin portretizarea acută a condiției femeii, a limitărilor sociale și a luptelor personale purtate de personajele sale, Jane Austen a pus în scenă o critică socială care a fost receptată, reinterpretată și celebrată în epocile următoare. Întreaga sa muncă reflectă o inteligență și un rafinament dobândite printr-un echilibru între mediul social privilegiat, dar nu opulent, și o capacitate excepțională de observație, analiză și exprimare. Aceasta i-a permis să scrie nu doar cu talent literar, ci și cu o luciditate socială care rămâne relevantă și astăzi.

3. A schimbat romanul Mândrie și prejudecată lumea?

Răspunsul nu este ușor de dat, însă dacă privim dincolo de aparențe, dincolo de o poveste de dragoste plasată într-un decor de epocă, Mândrie și prejudecată se dovedește a fi o operă care dă dovadă de profunzime. Jane Austen a creat un roman care sfidează convențiile sociale ale vremii și deschide calea către o discuție despre libertate, despre rolurile de gen și despre dreptul fiecăruia de a-și croi propriul drum.

În primul rând, romanul critică cu finețe și ironie rigiditatea și ipocrizia societății regency⠁ britanice, prin personaje care nu se mulțumesc să accepte convențiile fără să le pună sub semnul întrebării. Elizabeth Bennet, protagonista, este o voce a gândirii independente, o femeie care refuză compromisurile facile și își susține dreptul la alegere în viața personală, ceea ce, pentru vremea sa, reprezenta un act de curaj și chiar de rezistență culturală.

Alegerea ei de a spune „nu” unei căsătorii convenționale (deși social avantajoasă și aproape imperativă pentru siguranța întregii familii, care, în lipsa unui moștenitor de sex masculin, risca evacuarea odată cu moartea domnului Bennet), devine un gest de curaj care provoacă cititorul să regândească locul femeii în societate și să reflecteze asupra valorii autenticității în raport cu presiunile și așteptările sociale.

Mai mult, drama familiei Bennet și incidentele care pun în pericol reputația acesteia reflectă vulnerabilitatea femeilor și impactul social enorm pe care îl avea onoarea feminină în acea epocă. Povestea Lydiei, care sfidează normele fugind cu domnul Wickham, arată că greșelile individuale puteau distruge nu doar destinul unei singure persoane, ci echilibrul social al întregii familii. Austen expune astfel un mecanism social care controla destinul multor femei, ilustrând cu măiestrie cât de mult erau acestea dependente de acceptarea socială și cât de fragil le era statutul.

Pe de altă parte, personajul domnului Darcy demonstrează că prejudecățile legate de clasă pot fi depășite prin recunoașterea valorii autentice a celuilalt, iar relația dintre el și Elizabeth devine o metaforă a reconcilierii dintre individualitate și societate. Prin schimbul lor de replici și transformările personale suferite de-a lungul intrigii, Austen ne arată cum înțelegerea și respectul pot înfrânge barierele rigide ale ierarhiilor sociale.

Aceste aspecte nu sunt doar teme ale unui roman bine scris, ci puncte ce au rezonat de-a lungul timpului, influențând modul în care cititorii au reflectat asupra propriilor convingeri legate de libertate, identitate și responsabilitate socială. Mândrie și prejudecată nu a schimbat lumea printr-o revoluție zgomotoasă, ci prin forța subtilă a cuvintelor și a personajelor care au rămas vii în conștiința colectivă.

4. De ce revine fiecare generație la Austen?

Ce secret ascunde farmecul atemporal al lui Jane Austen, încât fiecare generație o redescoperă cu aceeași admirație? Poate că temele pe care le țese în paginile sale, dragostea, căsătoria, reputația, statutul social și dorința profundă de libertate în alegeri, rămân mereu actuale, indiferent de vremuri. Cu o ironia caracteristică, Austen pătrunde în labirintul relațiilor umane și în dansul delicat al convențiilor sociale. Personajele ei, vii și pline de contradicții, continuă să oglindească dilemele și visurile cititorilor de azi, oferind povești care nu încetează să fascineze.

Fenomenul cultural Bridgerton, de pildă, este doar unul dintre exemplele recente care arată cât de vie și actuală este lumea creată de Austen. Deși seria adaugă un plus de culoare și dramatism acestui moment în timp, Julia Quinn se bucură de mai multă libertate, refuzând, de pildă, să se lase constrânsă de realități factuale ce țin de rasă sau alte norme sociale stricte ale epocii.

Fiecare generație găsește în Austen o oglindă în care se reflectă propriile întrebări despre iubire, statut și libertate, dar și un ghid delicat care dezvăluie jocurile nevăzute ale societății. Prin personajele sale vii și umorul specific, Austen continuă să deschidă dialoguri despre condiția umană și nevoia universală de a aparține și de a alege cu inima. Astfel, farmecul său rămâne mereu proaspăt și relevant, traversând timpul fără să-și piardă din forță.

5. Știai că?

• Jane Austen și-a publicat anonim, romanele, semnate simplu „By a Lady”/ „De o doamnă” și că adevărata ei identitate a fost dezvăluită abia postum?
• Mr. Darcy, găsit ca unul dintre cele mai emblematic atractive personaje masculine din literatură, a stârnit inițial antipatie în rândul cititoarelor sale contemporane, din cauza aroganței și mândriei sale evidente.
• De-a lungul timpului, poveștile lui Austen au inspirat numeroase reinterpretări moderne, de la Bridget Jones’s Diary, Pride and Prejudice and Zombiesși, cum spuneam, seria Bridgerton.
• Cereri în căsătorie în stil „Darcy” au devenit un adevărat fenomen cultural, pornind de la faimoasa lui declarație: „Te iubesc în ciuda rațiunii, a mândriei și a propriilor principii”.
• Austen a fost o maestră a dialogului, iar replicile sale scurte și pline de umor sunt adesea citate ca exemple perfecte de ironie și observație socială.
• Romanele scrise de femei erau considerate de cititorii contemporani lui Austen drept literatură „ușoară” și erau adeseori subevaluate, însă Austen a reușit să depășească aceste prejudecăți și să devină una dintre cele mai respectate scriitoare ale literaturii engleze.

6. Cum se dezvăluie, la recitire, adevărata profunzime a romanului?

Citit în adolescență, romanul vibrează prin vocea surorilor Bennet, stârnind în cititor dorința de libertate, de rebeliune  și aceea de a-ți găsi egalul într-o relație romantică. Însă la o lectură ulterioară, perspectiva se lărgește, iar doamna Bennet, cândva percepută doar ca o figură agitată, înclinată spre a dramatiza fiecare eveniment și decizie, capătă o înțelegere profundă și nuanțată din partea cititorului. Exagerarea ei aparentă ascunde o anxietate profundă, o luptă disperată pentru siguranța și viitorul fiicelor într-o lume plină de constrângeri sociale.

În paralel, domnul Bennet, cu ironia și detașarea sa, se conturează ca un tată pasiv, care evită implicarea în problemele familiale și lasă femeile să gestioneze singure provocările. Astfel, el refuză să-și exercite autoritatea de bărbat într-un context social profund patriarhal, lipsind astfel de sprijin esențial femeile care se confruntă cu presiunile vremii.

Astfel, pare că la recitire, romanul își dezvăluie adevărata profunzime, nu doar prin poveștile pline de emoție ale tinerelor protagoniste, ci și prin portretizarea complexă a unei societăți în care fiecare personaj reflectă, în felul său, lupta pentru echilibru între așteptări și libertate.

7. Jane Austen și alte scriitoare feministe: asemănări și diferențe

Jane Austen nu a fost o feministă militantă în sensul în care au fost, mai târziu, Virginia Woolf sau Simone de Beauvoir. Și totuși, cărțile ei sunt profund feministe prin faptul că oferă femeilor voce, rațiune și voință proprii, într-o epocă în care toate acestea le erau negate.

Austen scrie despre viața domestică, dar o face cu o claritate critică pe care o regăsim și la Woolf, în A Room of One’s Own, unde apare ideea că femeile au nevoie de spațiu propriu, fizic și mental, pentru a crea. Dacă Woolf scrie direct despre obstacolele sociale și culturale care limitează femeile, Austen le ilustrează subtil, prin constrângeri legate de căsătorie, avere și reputație.

Comparativ, Charlotte Perkins Gilman (Tapetul galben/ The Yellow Wallpaper) aduce în prim-plan alienarea femeii în spațiul domestic, cu ton grav și uneori sumbru. Austen, în schimb, folosește umorul și ironia pentru a expune aceleași limite. Margaret Atwood, în Povestea Slujitoarei, amplifică la extrem temerile și opresiunile deja prezente în lumea lui Austen, dar rădăcina temei dezvoltate rămâne neschimbată: femeia redusă la o funcție socială.

Fără manifest, Austen a deschis drumul pentru toate aceste voci. Pentru că înainte de a avea un nume, feminismul era deja acolo, în decizia lui Elizabeth Bennet de a refuza o căsătorie convenabilă, în sarcasmul domnului Bennet, în autoironia doamnei Bennet. Iar Jane Austen a știut să transforme toate astea într-un roman care continuă să inspire și azi.

Mândrie și prejudecată, o carte care a schimbat lumea – în mod deosebit pe cea a femeilor

Prin măiestria sa narativă, Austen construiește mai mult decât o poveste, aceasta dă viață unei lumi în care arta scrisului devine oglinda spiritului uman, mereu actual și profund. Mândrie și prejudecată rămâne o operă vie, pentru că ne învață să privim dincolo de aparențe, să înțelegem complexitatea relațiilor și să ne descoperim pe noi înșine.

Acest roman a deschis noi perspective pentru femei, oferindu-le o voce și o reprezentare a luptei lor pentru libertate și autonomie într-o societate restrictivă, confirmând astfel puterea literaturii de a traversa timpul și de a rămâne relevantă.

Scrie-ne în comentarii dacă ești sau nu de acord cu concluzia noastră.

Până data viitoare, să ne citim cu bine!

⠁Regency – în context istoric englez, termenul se referă la perioada „Regency Era” (1811–1820), când regele George al III-lea era incapabil să domnească din cauza bolii sale, iar fiul său, prințul George (viitorul rege George al IV-lea), a preluat rolul de „regent”. Această perioadă fiind asociată cu un stil cultural, social și artistic distinct în Anglia începutului de secol XIX, caracterizat prin eleganță, rafinament, dar și rigiditate socială.

Articol realizat de Roxana Molocea pentru libris.ro.
„Cărțile m-au urmărit, uneori mai timid, alteori mai hotărât, întreaga viață. Începând cu povestirile lui Ion Creangă citite de tatăl meu (cu savurosul și autenticul său accent), continuând cu nopțile nedormite, luminate de magia lecturii din liceu, până la bazele teoretice acumulate în cadrul Facultății de Litere și apoi la descoperirea rotițelor din spatele industriei odată ce am devenit parte din echipa Libris, viața m-a împins, spre norocul meu, din ce în ce mai aproape de lumea cărților.

Lectura este, pentru mine, un exercițiu continuu de empatie. Nu vom cunoaște niciodată cu adevărat și în profunzime viața altei persoane. Fiindcă ne lipsește această capacitate, avem nevoie de resurse, de exercițiu. În acest sens, lectura este esențială. Trebuie să citim, să avem contact cu poveștile de viață a zeci, sute de alți oameni, povești mai mult sau mai puțin codate, ca măcar să începem să înțelegem noi și noi perspective, care să ne ajute să fim mai înțelegători, mai toleranți, mai buni, mai umani.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici