Pârvu Lavinia - An după an O privesc dormind liniștităȘi mă întreb cine va fi în viitorMă întreb ce va conta pentru eaPe cine va
Ortodoxia și regimurile autoritare În țările în care religia ortodoxă este dominantă, procesul de democratizare este împiedicat. Atitudinea Bisericii ar fi condiționată de un obicei secular de supunere față de stat sau de strânsă colaborare, amintind legăturile care uneau, în Bizanț, Biserica și statul, patriarhul și împăratul. Unii au invocat chiar o continuitate între epoca […]
A murit Alex. Ștefănescu - amănunt șocant - într-o casă undeva în comuna Berceni, aproape de focarul de infecție numit groapa (de fapt, muntele) de gunoi de la Sintești.Nu se spune de ce a murit, dar nu m-aș fi mirat dacă avea probleme respiratorii - probleme pe care le vor avea tot mai mulți bucureșteni din cauza gradului criminal de poluare industrială (terminați cu "romii care ard cabluri și pun peturi în sobe" și alte prostii, se știu vinovații #1: poluatorii industriali, în special cei care ar fi trebuit să ardă cum trebuie gunoaiele), semnalat și azi dimineață. Achitarea cheltuielilor medicale sau dotarea cu măști mai adecvate tot nu le va permite celor bogați să evite cu totul cele mai nefaste consecințe ale acestei poluări! Și atunci, mă întreb, cum de mafia gunoaielor încă nu și-a găsit nașul?Soarta asta riscă să ne pândească pe toți indiferent de gradul în care sfidăm sau slujim sistemul acesta ucigaș. Și - aici cu siguranță voi deranja cei obișnuiți cu cutuma "des
CU SACOUL ROS DE MOLII Dumitru Hurubă are rara capacitate de a stârni zâmbetul acolo unde iadul este pavat cu bune intenţii. Mereu tânăr, pentru că umorul te menţine în formă, ne…
DODO - La Marinarul cu Pipă Tulipa Ce ai în gând îl întreb telepatic şi tandru când pleoapa-i bizară ca un înscris ca o foaie de ţiplă foşneşte ca o limbă de peşte sub creionul dermatograf tocmai bun să ascundă pe cerul câmpiei neînsemnatele semne ale apocalipsei zeppeline şi praf stairway to heaven o culme de neatins o tristeţe zen care se contorsionează şi se multiplică se imaterializează şi fumegă sau poate este vaca istoriei vaca asta de istorie care ne rumegă Ugerele ei contemporane mor pe rând pulpele ei antagonice din adâncul mării se împletesc cu legile noii birocraţii a înstrăinării iar din biocenoza adormită şi umedă a unui paşnic vagin picură-n halbe ecstazice lacrimile neîndemânatice ale ultimului mandarin. Ce ai în gând ce ai în gând Alexandru pocnesc lemnele mele de cuvinte în soba din iurtă pe colţii leopardului tinereţii noastre visată la coadă la urdă în clişeul voalat al nemuririi din orice idee cinetică adică la marinarul cu pipă. Am în gând o tulipă.
* ne învățasem să ne trezim dimineața cu mîngîieri prelungi și discuții despre poezia continentală. știam că ai să țipi ascuțit cînd am să te răscolesc cu un vers înmuiat dintr-o dată în gustul tău de pleoape ridicate de pe șoldurile tale amforice. începusem să știu ce aromă ai cînd dormi pe partea dreaptă sau …
După cum declară scribul, psalmii aparțin unei perioade mai vechi, din anul 1995, la care s-au adăugat psalmii mai noi, ei „deschid și închid adecvat și convingător desfășurarea înțelesurilor”. Semnificații, dialog intertextual, plus mărturia de credință a celui care i-a scris, după forțele, înțelesurile și călăuzirea Spiritului Sfânt.
Observaţiile corespondentului României libere vin într-un moment în care se punea cu acuitate înlocuirea vechilor manuale de limba română „burgheze” cu unele corespunzătoare noii ideologii dominante, iar lecturile extraşcolare ale elevilor se cereau adaptate şi ele[1]. Răspunsul gazetarului de la România liberă abordează mai î
Botezul focului (Witcher – cartea a V-a), de Andrzej Sapkowski – Editura Nemira – recenzie Botezul focului (Witcher – cartea a V-a) The post Botezul focului (Witcher – cartea a V-a) de Andrzej Sapkowski – Editura Nemira – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.
de fiecare dată culoarea era roșie nu mă interesa dacă vreo mașină avea să-și încerce dinții în pielea mea nici câți ani avea șoferul ori cum se numea iubita lui din dreapta în fond nu mă interesa nici câte minute avea să mai clipească în ochiul meu imaginea ta din oglindă zâmbeai neștiutor duhnind a dragoste sfărâmată în timp ce eu, suspect, credeam că pot continua