Personale

  • Inger Ratacit... 309

    Preferi sa-ti inghiti secretele, fiindu-ti rusine de fiinta ta nemuritoare, dar intelege ca toti gresim, toti credem ca ne controlam inima, ca apoi, printr-un zambet fals, sa mascam toata ura ce am acumulat-o pe parcurs. Spune-ne ca nu stii sa urasti! Tu nu ai putea sa te cobori atat de adanc in infern fara sa nu ti se schimbe privirea. Ochii tai inca isi pastreaza licarirea, ei nu se rezuma la ignoranta ca a celor de aici, de jos. Ignoranta este puterea de a-ti arunca prietenii in strada, de a intoarce spatele cand cineva plange, de a te uita la cineva cum se autodistruge... Tu nu esti chiar atat de departe de lumina ca altii, condamnati sa nu mai simta. Noi nu iti putem oferi altceva decat ceea ce era inainte sa-ti iei zborul. Aceiasi nori de ploaie acopera orasul, cu ale sale cladiri degradante ce adapostesc paturi murdare, acelasi pamant, acoperit cu un strat gros de beton, pe care calca aceeasi ignoranta lume impreuna cu cel ce crezi ca nu-l poti uita. Nu poti ramane acolo, n

    Citește mai departe

  • Despre oameni. Priviți ut singuli... 309

           Omul. Privit, așa cum afirmat în titlu, ul singuli. Un termen juridic, de mare însemnătate pentru ce vrea postarea asta să fie. Un manifest! Un manifest al tuturor celor care vor să-și trăiască viața. Pe a lor. Și atât. În tot păienjenișul cotidian de păreri, de cancanuri, de cine știe cum e mai bine, există o categorie restrânsă tare, niște oameni simpli și fericiți, pe care nu-i interesează decât viața lor.        Îi vedeți pe stradă clar. Ei nu privesc în stânga și-n dreapta după lungimi de fuste, după numerele de la pantof sau după adresele din portofel. Ei privesc înăuntrul lor și scot la iveală doar ce-i mai bun, ce-i mai frumos. Pentru că ei sunt niște oameni tare ocupați cu propria ființare. Și caută să se-nconjoare cu oameni la fel de frumoși, la fel de egocentrați, fără a pica în extreme. Pentru că, da!, vorbim aici despre egocentrism, în doză sănătoasă. În doza care îți permite perfect să nu rămâi nepăsător cu semenii tăi, dar să știi că di

    Citește mai departe

  • Despre dragoste... 268

    Indragosteala e mereu frumoasa si absolut intotdeauna protagonistii sunt luminosi si buni unul cu celalalt. E regula confirmata si rasverificata, iar unele indragosteli se transforma in dragoste si juraminte cu mana pe inima si gura pe organe excitabile. Am cunoscut, in peregrinarile ciupercoase, tot soiul de oameni. Iar, dintre ei, recent am dat peste imaginea internauta a unuia despre care imi amintesc ca era cel putin dubios. Un pierde vara si imprastietor de suflet propriu, un narcoman care-si vanduse canapeaua si se pisase pe tablouri, care-si hranea motanul cu mancare de 10 ori mai scumpa decat pe sine, un barman pasionat si introspect terifiat de gandurile-si. Dupa 6/7 ani, regasit in virtualia, are poza de profil cu bebelanul ajuns la cativa anisori si tot profilu-i musteste de sucuri naturale si imbratisari de familie. Mai stiu mandre cochete si vadit neindemanatice-ntr-ale gospodariei care,  dupa ce si-au cunoscut dragostea, isi asorteaza manichiur

    Citește mai departe

  • Albastru. Marin și celest... 295

                                                        Lasă-mă să te străbat în zbor, iubire...         Ai putea să-mi fii cer, cu tot cu nori și cu ploi, cu umbrelele și inimile apuse de sub el. Mi-ai fi cerul de deasupra aripilor că doar știi cât de mult îmi place să zbor. Iar eu aș zbura. Prin căldura trupului tău. Prin tăria parfumului și neliniștea buzelor, să-ți surprind existența, să ți-o trăiesc, să o consum...         Și mare. De te-aș ruga mi-ai fi și mare. Cu bărci și pescari înfometați, cu melodii marine și porturi pustii. Că doar știi ce delicat îmi surâde pielea când o zgârie lacom albastrul sărat al valurilor. Și eu aș înota. Împotriva

    Citește mai departe

  • O Zi cu Soare... 315

    Ca in orice dimineata tarzie, drumurile din jurul meu sunt impartite intre umbre si culori, intre speranta si realitate, intre tot si nimic. Dar astazi nu mai vreau sa iau decizii, caci mi-e mai simplu sa ma asez in mijloc, sa-mi scot din buzunar castile, sa inchid ochii si sa ignor lumea. Nu mai am de gand sa astept ca ceva sa se schimbe, in afara de persoana mea. Nu mai caut pe nimeni sa ma desluseasca, sa-mi dea un nume si sa ma iubeasca, cand nu sunt sigur ca am nevoie de asta. Nu mai cred ca sunt aici pentru a te salva, nu mi-e greu sa recunosc ca ai avut dreptate, caci monstru sunt si eu ca tine, desi am vrut sa par inger... Aripile mai au de asteptat pana cand toate oglinzile vor reflecta adevarata mea fiinta. Pe cine sa mai mint aici cand vreau sa-mi scot acum coltii? As sfasai fara sa mai stau pe ganduri peisajul ce ma inconjoara, caci monotonia si mediocritatea imi izbesc tamplele in cele mai nepotrivite momente, iar calmul ce il aveam prescris l-am devorat in primele l

    Citește mai departe

  • Căsătoria se joacă la Masca!... 283

    Antidotul burlăciei: Căsătoria, la teatrul Masca! … Citește în continuare → ...

    Citește mai departe

  • Tata... 276

    Zilele astea mi-am amintit des de tata. Mi-l amintesc in putinele momente ale lui bune. Asa le spuneam cu mama cand vorbeam despre el dupa ce a murit. Mi-au ramas doar cateva amintiri cu el dupa 14 ani de cand nu mai e. Stiu ca atunci cand a aflat ca am intrat la liceu - a doua din clasa - a imbatat tot cartierul de bucurie. Nu-mi mai amintesc daca m-a imbratisat macar (probabil ca mi-a umplut buzunarele ca de obicei cu bani, dar nu simt atingerea lui de mandrie si nu cred s-o fi simtit vreodata). Si-mi mai aduc aminte cand, stiindu-ma preocupata de cumparat haine ca orice adolescenta, mi-a dat, intr-o sambata, mai bine de dublul cat ii cerusem si m-a rugat sa-i iau si lui un sacou. Ma vad si-acum in fata lui frematand de incantare cand i-am inmanat punga in care se afla haina gri cu negru care-i cadea perfect pe umeri. Probabil ca e o amintire compusa de subconstient, dar mi s-a parut ca peste tot pe unde a mers imbracat cu sacoul, pe care a apucat sa-l poarte de c

    Citește mai departe

  • legături, motive și mere... 342

    cu puțin înainte de aprilie mă găseam înghesuită pe o canapea undeva fredonând people are strange cu un glob disco. în el mă reflectam și eu. eram o minusculă parte din acea sferă penibilă care defapt tot timpul este pasată de la cineva la altcineva - însă asta e scopul ei, să i se acorde atenție, nu? nu și scopul meu.cu mai mult timp înaintea acestei întâmplări bizare, ciudate și neobișnuite mă aflam tot pe o canapea ascultând cum o oglindă murdară reușea să cânte hey joe. staistai, eu defapt ce a

    Citește mai departe

  • Conexiuni... 316

    I-am spus ca poate sa doarma pe perna mea, n-ar fi prima data cand as ceda-o uneia dintre codane. Ea a ales. ...

    Citește mai departe

  • Omida... 285

    Sunt in razboi. In razboi cu mine. Cu mine,  cea indaratnica.Dupa cea mai crunta depresie pe care am  simtit-o pana in elasticul sosetelor, cand primeam 3-4 telefoane pe zi de la mama si cateva ingeri de prietene ca sa ma verifice daca nu mi-am despicat venele, am reusit sa depasesc momentul cu valeriana si am ajuns intr-o rascruce. Una dureroasa si nedumerita, dar care macar ma lasa sa simt. Pentru prima data ma vad din afara. Ma simt spectator si actor al propriei existente. M-am descusut de toate acoperamintele si retusurile artificiale intr-atat incat, daca n-as fi obligata de codul vestimentar de la lucru, as umbla in chiloti toata ziua fara nicio remuscare. M-am descoperit mai buna decat credeam ca sunt, mai atenta la vecinatati, mai vigilenta in analiza si, mai presus de toate, mai permisiva. E confortabil sa asist cu doar jumatate de ochi la desfasurarea de forte din juru-mi fara sa ma incarc cu fiecare emotie. Da. Asta sunt: emotionless. Si 6 kgless.

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile