Sări la conținut

Personal

Personal

Crăciun cu aromă de film :)

Anul acesta perioada Crăciunului a fost un pic mai diferită, dar cu toate acestea am încercat să întru în atmosfera de sărbătoare şi să urmez tradiţia de a mă uita la filme şi a face prăjituri - n-a ieşit câte mi-am propus, nici de una, nici de alta. N-aveam în minte nici un film aşa că m-am uitat fix la ce mi s-a părut interesant ori după titlu, ori după coperta de prezentare a filmului. Nu le mai ştiu pe toate, de ordine nici nu mai vorbesc. The spirit of Christmas - film cu o poveste un pic diferită, tare drăguţ şi amuzant, ba chiar tulburător. L-aş mai vedea încă o dată ca să îl simt şi să mă bucur în totalitate de el fără scenarii prestabilite de mintea mea. A Princess of Christmas - cică e filmat şi în România, la Peleş, şi după vreo cinci minute mi-am dat seama că l-am mai văzut cândva, dar a fost o bucurie să îl revăd. Merită revăzut! O poveste frumoasă, de Crăciun, de iarnă, de iubire. A Christmas Prince - drăgu

Personal

29 noiembrie 2024 De pe blog

  vineri, 29 noiembrie 2024 2 decembrie 2023 De pe blog   sâmbătă, 2 decembrie 2023 26 noiembrie 2023 De pe blog:   duminică, 26 noiembrie 2023 1 mai 2019 De pe blog :   miercuri, 1 mai 2019 Radu Mazare, in costum de ofiter nazist REALITATEA.NET Publicat pe 20 iul. 2009 Radu Mazăre, protagonistul unui scandal cu tentă antisemită. În cadrul unei prezentări de modă de inspiraţie „army, primarul Constanţei a defilat îmbrăcat în uniformă de ofiţer nazist, alături de fiul său, Răducu. Deşi a înlăturat o svastică de pe chipiul făcut la comandă, Mazăre a uitat de cea de pe centură."Nu nazist, ofiţer în armata germană, în Vermacht. M-am inspirat din filmul Operaţiunea Valkyrie. Costumaţia este făcută într-un atelier din Germania, care face costume identice cu cele care erau purtate de ofiţeri", a spus Radu Mazăre. hoinarnet la 5/01/2019 06:04:00 a.m. hoinarnet la 11/26/2023 11:29:00 p.m. hoinarnet la 12/02/2023 10:34:00 p.m. hoinarnet la 11/29/2024 10:58:00 p.m.

Personal

Make America Great [Britain] Again!

One American Dream by Bernard Beck is yet another book (on its way to becoming a bestseller) about the [futile] pursuit of living the American dream. This time the protagonists are neither African-Americans nor Latin Americans, but second and third generations of Jews coming from Poland and struggling to find success and happiness. Jacob Rubinowitz, in particular, seems to be obsessed with becoming a real American. He was only a child when his mother took him to the States and, as soon as the law allowed him to, he changed his name and became John Rubin. Still, each time he got a bit closer to finally becoming a true American, he felt he lacked authenticity: "Throughout my life I have invented, reinvented, burnished, refurbished, constructed, and reconstructed myself as often as necessary in order to achieve my ultimate goal: to be a real American". Thus this became John's obsession and it marked his entire existence and even his relationships wi

Personal

NT Wright la Cluj, ziua 2 (pseudoreportaj)

Sunt oameni pe care merită să-ți dai silința să-i vezi și auzi. Cred că N.T. Wright este unul dintre ei. Indiferent dacă ești sau nu de acord cu teologia lui. Așa se face că am hotărât ca măcar pentru una dintre cele trei zile ale evenimentului organizat de Edictum Dei, să ajung și eu la […]

Personal

”În trupul nopții am băut un litru” - parodie după ”Din trupul nopții mi-am desprins sărutul” de Camelia Ardelean

DIN TRUPUL NOPŢII MI-AM DESPRINS SĂRUTUL ÎN TRUPUL NOPȚII AM BĂUT UN LITRU de Camelia Ardelean de Nelu Preda Din trupul nopții mi-am desprins sărutul Pe buza sticlei am depus sărutul, Cu gust de alge și de meteori, M-a zguduit un gust de meteori, Mi-s ochii tăi nemărginiți avutul, Gândind: ”Ca prostul mi-am tocat avutul!” Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori.

Personal

Mamelor care vor să mai fie mirese

? Tot mai fain este blogspot, acuma deja se pot găsi şi caractere speciale ??? . Dar de fapt nu despre asta am vrut să scriu, ci despre cum am ajuns eu în Ungaria. Dacă stau bine să mă gândesc am avut mai multe motive care m-au determinat să mă mut în Ungaria, dar nici una nu a fost pe motiv material, pentru că material am stat foarte bine în 1998 când m-am decis că plec. Iar acuma mi se pare straniu că sunt aici, dar nici nu m-aş întoarce pentru că văd şi aud că sunt aceleași probleme ca şi atunci când am plecat.

Personal

Binecuvântarea de a fi așteptat...

  Îți scriu… pentru că știu că nu mă vei asculta niciodată cu adevărat. Nu ai răbdare. „Nu ai timp.” Și, poate, nici nu crezi că vorbele mele contează. Când oamenii îmbătrânesc, în jurul lor se face tăcere. Li se închid porțile încet, fără zgomot, dar dureros... Cei care altădată îi sunau în fiecare zi, uită azi și să trimită un simplu „Ce mai faceți?”… Cei care, cândva, le umpleau casa de viață și râsete, îi privesc acum ca pe niște figuri rămase în fotografii, ca pe niște oameni dintr-o lume ce nu mai pare să le aparțină. Părinții... despre ei vorbesc. Cei care erau odinioară de neînlocuit și de neprețuit, devin, peste noapte, „prea sensibili”, „prea demodați” sau, mai trist, „prea obositori”, doar pentru că îndrăznesc să spună ceva ce nu ți-a fost pe plac. Nu-i mai privești cu inimă... iar dacă le treci pragul, o faci în grabă, mecanic, ca pe o datorie. Iar când ești acolo, ești departe... în gânduri, în telefon, în altă conversație, în altă lume. Știu, viața te înghite cu totul.